LECTURI SUPLIMENTARE - ŢARA DE DINCOLO DE NEGURĂ - MIHAIL SADOVEANU

Aici puteţi citi online cartea:

http://www.scribd.com/doc/43995480/Mihail-Sadoveanu-Tara-de-Dincolo-de-Negura

ŢARA DE DINCOLO DE NEGURĂ

de MIHAIL SADOVEANU

          „Ţara de dincolo de negură” este o colecţie de povestiri despre una din marile pasiuni ale lui Mihail Sadoveanu – vânătoarea. Titlul volumului sugerează ideea naturii ca o realitate existentă dincolo de realitatea concretă. Ea are legile ei proprii, poate fi cunoscută, dar numai prin două pasiuni – vânătoare şi pescuitul.

          Scriitorul este un fin cunoscător al naturii, acesta petrecându-şi o bună parte din viaţă în mijlocul ei. Autorul ne prezintă pescuitul şi vânătoarea ca fiind mijloacele principale de apropiere a omului de natură.

          Personajele sunt oameni cu patima istorisirii, a confesiunii şi au îndeletniciri singuratice: pescari şi vânători rămaşi etern credincioşi acestor tărâmuri.

          „Ţara de dincolo de negură”   adună o suită de povestiri  vânătoreşti, unele trăite de însuşi autor, altele povestite de prietenii şi partenerii de vânătoare, dar şi povestiri vechi, chiar arhaice, cu iz de basm. Dacă în unele povestiri umorul şi buna veselie sunt pe primul plan, în altele, citindu-le ne cuprinde tristeţea, dar şi frica sau spaima.

          Titlul cărţii ne este explicat în prima povestire, o plimbare cu barca printre stufuri şi plauri, alături de minunatele poveşti ale lui Moş Procor, un bătrân pescar din inima Deltei.

          Basmul se regăseşte în „Maică-mea era mare farmazoană”, unde Moş Ilie povesteşte întâlnirea lui în timpul unei vânători cu un unicorn, sau în „Vânt dinspre Căliman” în care un ţăran spune că a văzut zimbrii pe Căliman.

Imaginile se succed când prin hăţişul pădurilor moldoveneşti, când prin rariţele abia arate sau printre „stuhurile” bălţilor. La vânătorile de lupi, porci mistreţi, cerbi sau căprioare vedem frumuseţea pădurilor, respirăm aerul tare al munţilor, în schimb, în brazda abia arată de pe câmpurile Moldovei ne obosim picioarele de atât alergat după iepuri şi prepeliţe. Sitarii, gâştele, raţele, dar şi vulpile sunt un vânat pe care îl căutăm cu multă grijă prin bălţile Siretului şi ale Dunării.

          Arhaismul din „Vânători de lupi, în veacurile vechi” se împleteşte armonios cu aspectele realităţii noi – plimbarea cu trenul.

          Melancolia dar şi tristeţea pierderii a ceva drag sunt teme principale în poveştile din „Aprilie – o clipă”, „Când a căzut Moş Calistru, pe Deleleu” şi „Tom a fost odată, ca şi Kiki”.

          Personajele lui Sadoveanu nu sunt doar vânătorii şi pescarii, ci şi câinii de vânătoare precum Kiki, Cezar, Tom, Şoimu, Dudaş, Năpârcă, dar şi animalele pădurilor – căprioarele lui Sfântu-Antonie sau magnificul cucoş de munte.

          Poveştile lui Sadoveanu cântă toată natura noastră, câmpia, muntele, balta, râul, iarna, vara, ziua, noaptea, dar şi frumuseţea, hărnicia, voioşia oamenilor acestor locuri.

          „Ţara de dincolo de negură” ne transpune din realitatea rece de azi în căldura patriarhală a vremurilor în care o mămăligă fiartă bine alături de o „salamură” de caraşi stropiţi cu un „vin de poamă fragă” era finalul de basm al unei zile petrecute cu pasiune în căutarea unui vânat.