Lectia de istorie VLAD TEPES

O alta lectie de istorie, o alta cautare despre Vlad Tepes de data aceasta. O poza cred eu sugestiva.
 

VLAD TEPES

Vlad Tepes (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476), denumit adesea si Dracula sau Draculea, a domnit în Tara Româneasca în anii 1448, 1456-1462 si 1476. S-a nascut la Sighisoara în Transilvania. În timpul domniei sale, Tara Româneasca si-a obtinut temporar independenta fata de amenintarea otomana. Vlad Tepes era vestit datorita cruzimii sale si datorita faptului ca îsi tragea inamicii în teapa. Din porunca sa sute de oameni au fost executati în acest mod. Datorita disputelor cu negustorii brasoveni, acestia l-au caracterizat, propagandistic, ca un domnitor crud, desi “cruzimea” sa era obisnuita în acele timpuri.

Dracula Vlad Tepes al III-lea s-a nascut în noiembrie sau decembrie 1431, în cetatea Sighisoara, Transilvania. Tatal sau, Vlad al II-lea Dracul, a fost atras în Ordinul Dragonului cu aproape un an înainte. Ordinul – care poate fi comparat cu Ordinul Maltei sau cu Ordinul Cavalerilor Teutoni – era o societate militaro-religioasa, ale carei baze au fost puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, Rege al Ungariei (mai tâziu Sfânt Împarat Roman) si de cea de-a doua sotie a sa, Barbara Cilli.

Simbolul Ordinului era Dragonul. Principalele scopuri ale unor astfel de ordine fraternale erau protejarea intereselor catolicismului si cruciada contra turcilor otomani. Exista mai multe motive pentru care aceasta societate este relevanta cu referire la Vlad Dracul. În primul rând, explica provenienta numelui Dracul (dragonul): boierii care stiau de încorporarea lui Vlad al II-lea în Ordinul Dragonului, au decis sa-l numeasca Dracul. Draculea ar putea însemna fiul lui Dracul si era frecvent utilizat de Vlad Tepes în corespondenta oficiala. Un al doilea element important al acestui Ordin, din care s-a inspirat Stoker pentru a-si crea personajul demonic, era îmbracamintea oficiala a Ordinului – o capa neagra peste o haina rosie – ce era purtata doar vinerea pentru a comemora Patimile lui Isus Cristos.

Un alt nume utilizat, în special de oamenii de rând, era porecla “Tepes”, care înseamna cel care trage în teapa; trasul în teapa era metoda sa favorita de executie. Chiar si turcii îl denumeau Kazikli Bey, însemnând Printul Tepes. Acest nume a fost utilizat pentru prima oara într-o cronica valaha din 1550 si s-a pastrat în istoria româna.

Începutul domniei

În iarna anului 1436, Vlad al II-lea Dracul a devenit domn al Tarii Românesti (una dintre cele trei provincii românesti, celelalte doua sunt Moldova si Transilvania) si s-a stabilit la Curtea domneasca de la Târgoviste, unde Vlad Tepes si-a urmat tatal si a trait sase ani. În 1442, din motive politice, Vlad si fratele sau mai tânar, Radu cel Frumos au fost luati ostatici de catre sultanul Murad al II-lea; Vlad al III-lea a stat ostatic pâna în 1448, în timp ce fratele sau a ramas pâna în 1462. Aceasta perioada de captivitate a jucat un rol important în ascendenta la putere a lui Vlad; cel mai probabil în aceasta perioada a adoptat acel punct de vedere al vietii foarte pesimist. Turcii l-au eliberat dupa ce l-au informat de moartea tatalui sau în 1447 – asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival la tronul Tarii Românesti. El a aflat si despre moartea fratelui sau mai mare, Mircea, si despre cum cel mai vârstnic fiu legitim al lui Vlad Dracul a fost torturat si îngropat de viu de boierii de la Târgoviste.

La vârsta de 17 ani, Vlad Tepes, sustinut de o cavalerie turceasca si un contingent de trupe împrumutate lui de pasa Mustafa Hassan, a facut primul pas în cucerirea tronului valah. Dar, doua luni mai târziu, a fost înfrânt de Vladislav al II-lea, care si-a reluat tronul. Pentru a-si asigura a doua si cea mai lunga domnie, Vlad al III-lea a fost nevoit sa astepte pâna pe 20 august 1456, când a avut satisfactia de a-si omorî dusmanul de moarte si asasinul tatalui sau. Primul act important de razbunare a fost indreptat catre boierii din Târgoviste, vinovati de moartea tatalui si a fratelui sau. În duminica de Pasti a anului 1459, el a arestat toate familiile de boieri care au participat la petrecerea princiara. Cei mai batrâni au fost trasi în teapa, iar ceilalti au fost fortati sa strabata pe jos drumul de o suta de kilometri din capitala pâna la Poenari, unde au fost fortati sa construiasca o fortareata pe ruinele unui avanpost vechi cu vedere la râul Arges. Cei care au murit au fost înlocuiti, astfel domnitorul reusind sa creeze o noua nobilime si sa obtina o fortareata pentru viitoare urgente.

Vlad Tepes era cunoscut pentru tehnicile sale de pedepsire brutale. Conform detractorilor sasi (din Transilvania), el ordona adeseori ca oamenii sa fie jupuiti de piele, fierti, decapitati, orbiti, strangulati, agatati, arsi, fripti, ciopârtiti, batuti în cuie, îngropati de vii, înjunghiati etc. De asemenea, îi placea sa le taie victimelor nasul, urechile, organele genitale si limba. Însa metoda sa favorita era trasul în teapa, de unde a provenit porecla de Tepes, cel care trage în teapa. Aceasta tehnica a fost folosita în anii 1457, 1459 si 1460 contra negustorilor transilvaneni care au ignorat legile sale de comert. Incursiunile pe care le facea între sasii din Transilvania erau de asemnea acte de protectionism menite sa protejeze activitatile comerciale din Tara Româneasca. În acea perioada era obisnuit ca pretendentii la tronul Tarii Românesti sa gaseasca sprijin în Transilvania, de unde asteptau momentul potrivit pentru a actiona.

Povestiri despre Vlad Tepes

Theodor Aman – Vlad Tepes si solii turci. Exista multe povestiri si anectode care surprind filozofia lui Vlad al III-lea Dracula. El era recunoscut pentru chemarea sa apriga la onestitate si ordine. Aproape orice infractiune, de la minciuna si furt pâna la omor, puteau fi pedepsite prin trasul în teapa. Fiind sigur de eficacitatea legilor sale, Vlad al III-le a lasat o cupa de aur la vedere, în piata centrala din Târgoviste. Cupa putea fi folosita de calatorii însetati, însa trebuia sa ramâna în piata. Conform surselor istorice,în timpul domniei sale, aceasta nu a fost niciodata furata si a ramas aproape nefolosita.

Vlad al III-lea era de asemenea preocupat ca toti locuitorii tarii sa munceasca si sa fie productivi pentru comunitate. Îi privea pe bolnavi, vagabonzi si cersetori ca pe niste hoti. Ca urmare, într-o zi toti vagabonzii si bolnavii din Tara Româneaca au fost invitati la curtea domneasca din Târgoviste pentru ospat. Dupa ce invitatii au mâncat si au baut, el i-a întrebat daca ar vrea sa nu mai fie niciodata saraci. Dupa ce a primit un raspuns pozitiv, a ordonat ca hala sa fie închisa si incendiata. Nimeni nu a supravietuit.

O alta poveste spune ca doi calugari care au intrat în Tara Româneasca, au venit sa-l viziteze pe Vlad la castelul sau. Calugarii stiau de reputatia cruda a lui Vlad si când acesta le-a cerut parerea despre domnia sa, acestia au raspuns în mod diferit. Unul a mintit, spunând ca Vlad era un dur, dar totusi doar un print, iar celalalt a condamnat în mod deschis metodele sale ca tortura. Relatarile difera în a spune care din cei doi calugari au fost trasi în teapa.

Conflictul cu Imperiul Otoman

La începutul lui 1462, Vlad a lansat o campanie împotriva turcilor pe Dunare, omorând peste 38.000 de oameni. Datorita faptului ca emisarii au refuzat sa-si dea turbanele jos în fata sa, Vlad s-a asigurat ca emisarii vor ramâne cu ele asa, poruncind sa le fie batute cuie în capete. De asemenea, refuzul dat cererii unor emisari turci de a plati tribut, l-a infuriat pe sultanul Mehmed. Acest gest de împotrivire a fost riscant, armata sultanului Mehmed al II-lea fiind cu mult mai puternica decât cea a Tarii Românesti. Când sultanul a aflat despre executia brutala a celor doi trimisi ai sai, acesta s-a hotarât sa-l distruga pe Vlad o data pentru totdeauna. Astfel, sultanul a ordonat lansarea unui masiv atac asupra Valahiei, cu scopul de a o transforma într-o provincie turceasca. A intrat în Tara Româneasca cu o armata de trei ori mai mare decât cea a lui Vlad Tepes. Gasindu-se fara aliati, Vlad al III-lea a fost nevoit sa se retraga la Târgoviste, sa-si arda propriul sat si sa otraveasca fântânile din drum, pentru ca armata turceasca sa nu gaseasca nimic de baut sau de mâncat în drum. În iarna anului 1462, Vlad a reusit sa obtina multe victorii. În timpul unei invazii, când sultanul, epuizat, a ajuns aproape de capitala, s-a confruntat cu o vedere înspaimântatoare: mii de tepe sustineau îmbracamintile a peste 20.000 de captivi turci, o scena terifianta care a fost poreclita mai târziu “Padurea Tepelor”. Aceasta tactica de teroare aranjate deliberat de Vlad al III-lea a avut efectul scontat. Imaginea a avut un efect puternic asupra celor mai de încredere ofiteri ai lui Mehmed, iar sultanul, obosit si înfometat, a recunoscut înfrângerea si s-a întors la Istanbul (merita mentionat ca pâna si Victor Hugo, în “Legende des Siècles”, aminteste de acest incident unic).

Dupa retragerea din teritoriul Valah, Mehmed l-a pus pe Radu cel Frumos, fratele mai mic al lui Vlad Tepes si favoritul turcilor la tronul valah, în capul armatei turcesti. Acesta, alaturi de detractorii lui Vlad, si-a urmarit fratele pâna la castelul Poenari, de pe Arges.

Conform legendei, atunci a fost momentul în care sotia lui Vlad, pentru a scapa de temnita turceasca, s-a sinucis aruncându-se de pe o creasta înalta – o scena exploatata de Francis Ford Coppola în filmul Bram Stoker’s Dracula. Vlad a reusit sa scape asediului fortaretei sale, folosind un pasaj secret prin munte. Ajutat de câtiva tarani din satul Arefu, a reusit sa ajunga în Transilvania, unde s-a întâlnit cu regele Ungariei, Matei Corvin. Însa, Matei l-a arestat si l-a întemnitat în capitala Ungariei, Visegrad. Motivul arestului poate fi discutat pentru ca dupa unii istorici prin faptul ca a fost direct dus la Budapesta, Vlad a fost protejat de sasii care voiau sa îl omoare. Vlad a fost recunoscut ca print al Valahiei pentru a treia oara în 1475, însa s-a bucurat de o perioada foarte scurta de domnie. A fost asasinat la sfârsitul lunii decembrie 1476. Corpul sau a fost decapitat si capul trimis sultanului, care l-a asezat într-o teapa, ca dovada a triumfului asupra lui Vlad Tepes. S-a emis ipoteza ca „Draculea“ ar fi fost îngropat la Manastirea Snagov, pe o insula din apropierea Bucurestilor. Examinarile recente au aratat ca „mormântul“ lui Tepes de la manastire contine doar câteva oase de cal datate din neolitic si nu ramasitele adevarate ale domnului valah. Dupa opinia reputatului istoric Constantin Rezachevici, mormântul acestuia ar fi pe locatia manastirii Comana, ctitoria voievodului.

Nu este cunoscut exact motivul pentru care Bram Stoker l-a luat ca model pentru personajul sau fictiv pe printul Valahiei din secolul XV. Unii istorici au propus ideea ca Stoker ar fi avut o relatie de amicitie cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger), si este posibil ca acesta sa îi fi dat informatii despre Vlad Tepes. Mai mult, faptul ca Dr. Abraham Van Helsing îl mentioneaza pe prietenul sau Arminius în romanul din 1897 ca sursa a cunostintelor sale despre Vlad al III-lea numit Dracula, pare sa sprijine aceasta ipoteza. Trebuie retinut si faptul ca aceasta pare sa fie singura cauza, neexistând o legatura reala între Vlad Draculea din istorie (1431-1476) si mitul literar modern al vampirului care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, mentiuni istorice si experiente personale pentru a realiza un personaj complex. Este posibil ca Bram Stoker sa fi studiat cronicile sasilor, un soi de carti cu benzi desenate, care se puneau în vânzare prin târguri si iarmaroace, care se gaseau în colectiile British Museum. Pe de alta parte, merita mentionat faptul ca detractorii politici principali ai lui Vlad – în general sasii – se foloseau de sensul de diavol al cuvântului drac pentru a umbri reputatia printului. Astfel ar putea asocierea dintre cele doua sensuri ale cuvântului, dragon si diavol, sa explice o legatura mai puternica între Vlad Tepes si vampirism?

LIMBA ROMANA - FISA BIOGRAFICA - TUDOR ARGHEZI

La limba romana, Vladut a avut o lectie cu poezia "Furnica" de Tudor Arghezi. Pe langa comentarii si alte exercitii a avut de facut si o scurta biografie a lui Tudor Arghezi. Datele sunt luate de pe mai multe site-uri si compilate intr-o biografie destul de scurta. Mai mult date gasiti pe wikipedia, dar si pe alte site-uri de specialitate.

Tudor Arghezi

(fisa biografica)

                 S-a nascut pe data de 21 mai 1880 la Bucuresti. Intre 1887 si 1891 este elev al scolii primare “Petrache Poenaru” iar intre 1891 si 1896 urmeaza cursurile gimnaziului “Dimitrie Cantemir” si apoi pe cele ale liceului “Sfantul Sava” din Bucuresti. De la varsta de 11 ani, datorita situatiei vietii familiare este nevoit sa se intretina singur, dand meditatii.

       Anul 1896 este anul debutului sau literar. La 30 iunie publica in ziarul “Liga Ortodoxa”, condus de Alexandru Macedonski, poezia “Tatal meu”, semnata Ion N. Theodorescu, numele sau adevarat de altfel.

       La cenaclul lui Macedonski il va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va ramane prieten apropiat. Intre 1897 si1899 publica versuri si poeme in proza la “Revista Moderna” si “Viata noua” pe care le semneaza pentru prima oara cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Intrerupe studiile si se angajeaza, in urma unui examen de chimie, laborant la fabrica de zahar Chitila.

          In primele zile ale lui februarie 1900 intra la manastirea Cernica, iar dupa un noviciat de sase luni este diacon, primind numele Iosif. Ramane la manastire pana in 1904. Pe data de 15 aprilie 1904 scoate revista bilunara “Linia dreapta”, impreuna cu V. Demetrius, care a incetat sa mai apara dupa doar cinci numere.

          La 30 ianuarie 1905 se naste fiul lui Tudor Arghezi si al Constantei Zissu, Eli Lotar. Mama copilului, profesoara, este nevoita sa-si ascunda maternitatea si isi lasa fiul la Paris in grija unei doici. Ingrijorat, Arghezi se hotaraste sa plece la Paris, unde sta foarte putin. Dupa cateva luni petrecute la Fribourg, unde intentionase sa frecventeze cursurile Universitatii catolice, pleaca la Geneva unde invata mestesugul de bijutier, care-i asigura existenta si independenta.

     In 1910 numele lui Tudor Arghezi reapare in presa romaneasca, odata cu publicarea poemului “Ruga de seara”. Scriitorul colaboreaza cu o serie de reviste, printre care “Facla”, “Viata sociala”, “Rampa” si “Viata romaneasca”. Acesta militeaza in articolele revistei “Seara” pentru neutralitatea Romaniei. In anul 1915 scoate revista “Cronica” impreuna cu Gala Galaction. Pe data de 5 noiembrie 1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda, pe care o cunoscuse in 1910. Tudor Arghezi, impreuna cu un grup de ziaristi si scriitori, este condamnat si inchis la Vacaresti. Dupa nasterea celor doi copii ai sai, Mitzura si Iosif-Barutu, scriitolul la varsta de 47 de ani scoate primul sau volum de versuri, “Cuvinte potrivite”. Opera lui contine printer altele: Cuvinte potrivite, poezii, 1927, Icoane de lemn, tablete, 1929, Poarta neagră, tablete, 1930,  Tablete din Țara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933, , Ochii Maicii Domnului, 1934, Cărticica de seară, poezii, 1935, Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934,  Versuri, 1936,  Ce-ai cu mine vântule?, 1937, Lina, roman, 1942, Eminescu, studiu critic, 1943, Versuri alese, 1946, Bilete de papagal, 1946, Prisaca, 1948, poeme pentru copii,  1907-Peizaje, 1955, Pagini din trecut, publicistică, 1955, Cântare omului, 1955,  Frunze, 1961, Poeme noi, 1963, Cadențe, 1964, Silabe, 1965, Răzlețe, 1965, Versuri lungi, 1965, Ritmuri, 1966, Litanii, 1967, Noaptea, 1967.

             La varsta de 85, Tudor Arghezi este sarbatorit pe plan international. I se decerneaza prin Universitatea de la Viena premiul Gottfried von Herder. Este ales membru al Academiei Sirbe de Stiinte si Litere. In anul 1966 moare sotia acestuia, Paraschiva Arhezi, iar dupa un an se stinge din viata insusi scriitorul Tudor Arghezi pe data de 14 iulie 1967. Este inmormantat langa sotia sa in curtea casei sale din Str. Martisor, cu funeralii nationale.

Lectia de istorie "MONARHIA"

La una din orele de istorie Vladut a avut de facut o scurta prezentare a ce inseamna monarhia. O prezint mai jos:

MONARHIA

Monarhia este un sistem politic în care puterea este simbolizată de o singură persoană numită monarh. A fost o formă de guvernământ obişnuită în întreaga lume în perioadele antică şi medievală.

Regula eredităţii este adesea obişnuită, însă monarhiile elective sunt considerate, de asemenea, monarhii (Papa, suveranul Vaticanului este ales de către Colegiul Cardinalilor), iar unele state au conducători ereditari însă sunt considerate republici (cum ar fi Marele Consiliu de Şefi în Fiji).

Monarhia poate fi de mai multe tipuri: constituţională, absolută, electivă.

Monarhie constituţională

În statele cu regim monarhic constituţional (ex: in Europa - Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Suedia, Belgia, Olanda, Spania, , in Africa - Lesotho, Maroc, in Asia - Cambodgia, Japonia, Iordania, Malaezia, Thailanda, in Oceania - Tongo), şeful statului este monarhul, care deţine de regulă puteri limitate. Puterea executivă este deţinută de Guvern prin Primul-Ministru. Ca structură, sistemul este foarte asemănător cu cel al Republicii Parlamentare, diferenţele fiind legate de şeful statului şi modalitatea de alegere al acestuia.

Monarhii din aceste sisteme au cunoscut o reducere treptată a atribuţiilor lor, mai ales după anul 1945, rolul acestora fiind mai mult simbolic. Cu toate acestea, există "puteri de rezervă" pe care aceştia le pot folosi (mai ales în Marea Britanie), însă acest lucru ar putea duce la o criză puternică în statul respectiv.

Această formă de guvernământ este considerată stabila, întrucât şeful statului, deşi nu este ales direct de către cetaţeni, este impartial din punct de vedere politic şi nici nu se implică la nivel public în politica statului (de exemplu, Regina Marii Britanii nu face niciodată afirmaţii publice referitoare la politicile Guvernului, însă are o întâlnire săptămânală cu Primul-Ministru in care îşi exprimă punctul de vedere legat de acţiunile acestuia).

Monarhie absolută

În această formă de guvernământ, monarhul deţine puterea absolută in stat. Parlamentul are rol decorativ (daca există), iar puterea executivă este exercitată în totalitate de monarh. Exemple de monarhii absolute: in Africa – Swaziland, in Asia – Brunei, Oman, Qatar, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, in Europa – Sfantul Scaun de la Vatican este o monarhie absoluta dar aleasa prin vot.

Monarhii Pan-Continentale

Aceste monarhii fac pate din monarhiile constitutionale si sunt 16 state care au recunoscut ca monarh pe Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Aceste state sunt conduse insa de Parlament si Guvern. Exemple: Australia, Noua Zeelanda, Canada, Jamaica, Bahamas, etc.

Monarhii cu guvernare mixta

Exista si monarhii in care sistemul politic este mixt. Exemple sunt statele Bahrein si Kuwait in care conducerea este exercitata de catre Rege dar si de catre Prim-Ministru, fiecare avand rolul sau distinct in politica tarii.

Monarhii Subnationale

Exista si unele monarhii ale unor popoare indigene care au fost acceptate si recunoscute de catre statele care le-au ocupat. Exemple: populatia Maori din Noua Zeelanda, populatia KwaZulu Natal din Africa de Sud, etc.

LECTURI SUPLIMENTARE - Cartile cu Apolodor

Cartile si comentarii

"Cartile cu Apolodor" sunt doua carti scrise de Gellu Naum, de care, o spun cu sinceritate nu auzisem pana acum. Doua carti in versuri care povestesc despre un pinguin Apolodor.
O postez pe blog si cele doua carti, asa cum le-am gasit si eu pe internet, uneori fragmente intregi, alteori doar bucati mici, versuri, etc.

Prima Carte cu Apolodor

La circ, in Targul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.
-Cum se numea?-Apolodor.
-Si ce facea?-Canta la cor.
Deci, nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator;
Facea si el ce-i mai usor:
Canta la cor.(Era tenor)
Grasut, curat, atragator
In fracul lui stralucitor
Asa era Apolodor.
Dar intr-o zi Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor
A spus asa:-Sunt foaaarte trist!
Imi place viata de corist
Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
O, de-as putea un ceas macar
sa stau cu ei pe un ghetar...
Apoi a plans Apolodor.

Cand l-a vazut pisoiul Tit
Plangand cu hohot si sughit
I-a spus:-Prietene, ti-as da
Mustata si codita mea,
As da o litra de caimac ,
As da orice sa te impac
Zau, nu mai plange, te implor!!
Dar el plangea:-mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador!
Si-au incercat sa-l mai impace
Ariciul, daruindu-i ace
Si ursul, cu un pumn de mure
Proaspat culese din padure.
Si iepurele Buza-Lata

(Colegi de-ai lui Apolodor,
Maestri cantareti la cor).
Camila Suzi, cea mai trista,
Plangea cu fata in batista,
Ea ii fusese ca o mama
Il invatase prima gama.

Dar el plangea: -mi-e dor, mi-e dor
De fratii mei din Labrador...
Colegii lui Apolodor
S-au dus atunci la dirijor.

Maestrul Domilasolfa
Cu haina lui de catifea
I-a ascultat si, ganditor
S-a asezat pe canapea oftand:
Sarmanul meu tenor...
Se poate prapadi de dor...
Sa plece dar spre Labrador
Si a plecat Apolodor.
La inceput, a fost usor:
L-a dus spre nord, l-a dus in zbor
Un avion, un bimotor

Si, stand picior peste picior,
Canta , canta Apolodor
Canta cu glasul de tenor
Dar, intre timp, inflacarandu-l
Naucitorul peisaj,
Sari pe-o aripa cu gandul
Sa dea dovada de curaj.
Apoi, cu parasuta in spate
Se zbengui Apolodor
Ba agatandu-se de roate
Ba stand calare pe motor
Asa, cu zborul singuratic,
Ar fi ajuns in Labrador
Dar l-a lovit un nor zanatic
Si a cazut Apolodor
La capul nord, la capul Nord
Adapostit intr-un fiord
Statea pe tarm Apolodor
Posomorat si ganditor
Sedea pe tarm tacut si trist,
Acest tenor, acest artist
Statea cu parasuta sparta
Nu tu busola, nu tu harta...
In larg vuia clocotitor
Mare potopul apelor.
Si se jelea Apolodor...
O,fratii mei din Labrador,
Adio voua, tuturor,
Pesemne ca mi-e dat sa mor
Aici, pe tarmul marilor
Si ce pacat, eram tenor!
Cantam frumos, cantam la cor...

Tunis

"Aici, pe tarmul Syrthelor,
S-a pomenit Apolodor
Si se gandea:'O fi frumos,
Dar e-o caldura tropicala
Si eu sunt mort de oboseala
Si nu mai pot sa merg pe jos...'
Si cum jelea sa-i plangi de mila
Veni spre dansul o camila
Si-l intreba:-Cum te numesti?
-Apolodor.
-Ce tot vorbesti?
Apolodor e-n Bucuresti
Am eu o sora-n Bucuresti
La circ, in Targul Mosilor.
Ea mi-a trimis de-acolo vesti
Despre acel vestit tenor
Si le-am primit acum o ora
Plecarea lui a fost o drama...
-Camila Suzi va e sora?
A fost cu mine ca o mama
Ea m-a-nvatat intaia gama...
Canta la cor si, cateodata,
Chiar ma trata cu inghetata...(...)
.......................................................................................
(...)Si cum mergea Apolodor
Si se gandea, cuprins de groaza:
'Aicea imi e dat sa mor!'
Dadu in calea lui de-o oaza
Cu umbra multa si racoare,
Cu arbori napaditi de floare,
Cu tufe mari, de iasomie,
Cu apa buna, de izvor.
Si-a baut Apolodor
Si a cantat cu bucurie...
De sus, ascunsa langa cer,
Pe creanga unui palmier
L-a ascultat, intai cu frica,
O foarte mica maimutica
Iar el canta, fermecator,
Cu glasu-i dulce, de tenor...

Si ea simti un inceput
De sentiment necunoscut
Ceva intre alean si dor,
O tulburare, un fior,
Acel ceva, profund si mut
(In orice caz, foarte placut
Pe care il numim amor.
Tinandu-si coada gratios
Ea cobori pe creanga jos,
Si, inclinandu-se usor
In fata lui Apolodor,
Ii darui trei portocale, []
O punga plina de migdale
Si-i spuse cu sfiala:-Ia-le![
Sunt toate, toate, ale tale...
Apoi, aceeasi maimutica
-De data asta fara frica
Dar cu sfiala si mai multa-
Il intreba cum se numeste.
(Ca orisice persoana culta
Vorbea, fireste, romaneste.)
Si el a spus:-Apolodor..."

"Si-atunci, aceeasi maimutica
Sopti, rosindu-se usor,
Dar fara urma de sfiala:
-Desi sunt inca foarte mica
(Abia la toamna merg la scoala),
Nu am decat un singur dor:
Sa fiu sotie de tenor.
Deci, daca dragoste exista
Si daca nu doresti cumva
Sa vezi o maimutica trista,
As vrea sa fiu sotia ta
Si i-a raspuns Apolodor:
-N-aveam de gand sa ma insor
Dar, fiindca dragoste exista
Si nu mi-ar fi placut nici mie
Sa vad o maimutica trista,
Sunt gata pentru cununie... (...)

"Tot ce exista si se stie
Din marea lui calatorie
Peste Oceanul Pacific
E scris pe-un petic de hartie.
Atat-si altceva nimic.
Se pare ca a navigat
Pe-o barca, luata cu chirie,
Apoi a naufragiat
Si, de pe-o insula pustie,
Pe-o vreme calma si senina,
A fost luat de-un submarin.
Dar asta a durat putin,
Caci s-au izbit in drum de-o mina
Si el, salvat de un delfin
Si dus spre vest, peste ocean,
A fost, cu fortele sfarsite,
Lasat, in stare de lesin,
Pe tarmul californian.
Si iata cum, pe negandite,
Navigatorul-pinguin
Ajunse-n Statele Unite.
Un timp, pe cate stim si noi,
A fost Apolodor cow-boy
La ferma 'Taurul-Vioi'
Si ingrijea de vaci, de boi,
Le da porumb, le da trifoi
Si-avea pistol, avea si cal
Ca orisice cow-boy normal.
Dar, intr-o vineri s-a ivit,
In preajma fermei un bandit,
Un hot de vite renumit,
Un betivan ingrozitor,
Salliver Tom, un pistolar.
Si tot tinutul tremura
Si el trecea nepasator,
Calare pe un armasar,
Si jefuia si ucidea. (...)

"Asa porni Apolodor,
Murdar de fum si de rugina
Sub soarele dogoritor
Pe fiare vechi, intr-o masina...
Si cum se vaeta de zor:
-Vai! N-am sa pot ajunge, gol,
In gerurile de la Pol,
Desi aici e zapuseala,
Vazu pe maldarul de fier
O platosa medievala
Si-o chivara de cavaler
Croite, parca, pe masura.
Si-a imbracat Apolodor
Aceasta falnica armura.
Dar, dupa cateva secunde, (...)
.................................................................
(...)De multe ori am recitit
Tratatul, pana l-am inchis...
Dar sa vedem ce-a mai patit
Apolodor in Saint-Louis...

"Batea un vant dinspre apus
Prin noaptea neagra si posaca
Iar el sedea, in lanturi pus,
Pe soclul rece, in baraca.
Sedea cuminte si supus,
Sedea in bezna si tacere

Si-au navalit in incapere
Vreo patruzeci de insi mascati
Talhari si ucigasi cu leafa.
Toti cainii astia incruntati
Ranjeau, cu gura pan' la ceafa.
Si-n fruntea lor, venea tacut
Talharul din Connecticut...
Apoi s-au napustit vreo trei
Si l-au rapit pe Apolodor
Pe cand ceilalti racneau la ei:
-OK! Mai repede! Dati zor!...
Legat cu funii de bumbac,
Varat in fundul unui sac,
Asa l-au dus, pe rand,in spate,
Prin ulite intortocheate,
Pe strazi cu nume deocheate.
Si s-au oprit cumplitii zbiri
La ora unu jumatate
In fata unei vechi cladiri.(...)"

" ‘Ca sa mai spun ce zbor a fost
Si cum e fara gravitate,
Fireste, n-are niciun rost.
Decat ca le-am trait pe toate.
Iar dupa aselenizare,
Am fost destul de curajos:
N-am vrut sa fac nicio plimbare,
Nici cu masina, nici pe jos,
Desi pe luna e frumos,
Si-aveam si casca, si radar,
Si aparate de filmat
Si-un biscuit in buzunar
Si-un tub de lapte condensat.

Dar, cum era un frig cumplit,
Si eu eram fara palton,
Am stat un pic, am chibzuit
Si-am apasat pe un buton

Si nava a pornit la drum,
Iar eu am inceput sa cant.
Si-asa se face ca acum
Cobor in goana spre pamant…’

O, ce modest, o, ce modest
S-a dovedit a fi acest
Involuntar cosmonaut,
Acest erou necunoscut!

Si fiindca marea lui isprava
Ramane, totusi, ignorata
(N-a fost macar televizata
Greseala, sigur, foarte grava
Si nedreptate, dupa mine),
Am socotit ca se cuvine
Sa-i inchinam un imn de slava.(...)"

"Pe Mississippi, intr-un bac,
De ce zambesc mereu si tac
Si negrul Jim, si negrul Jack?
Pluteste bacul, printre cioate
De salcii vechi si faramate
Si-s murmura si-i canta cui
Puhoiul apelor, galbui?
De ce zambesc mereu si tac
Si negrul Jim, si negrul Jack?
Au langa ei un calator.
L-au scos din apa, gol si ud;
Cazut din cer, venit in zbor
Atat soptea: "spre sud...spre sud..."
Acum, batranul negru Jack
Isi umple pipa cu tabac
Si il intreaba, zambitor:
-Cum te numesti? -Apolodor....
Si-i dau din pranzul lor sarac,
Si-i dau o haina de bumbac,
Si il privesc zambind si tac
Si negrul Jim, si negrul Jack...
Si iar lipsesc mai multe file
Din cronica acelor zile... (...)"

"Ceva mai jos de Ecuador
Plutea, plutea Apolodor,
Si-ar fi plutit asa, un veac,
Dar l-au cules, cu chiu cu vai,
Niste pescari din Uruguay.
Si, cum era flamand si ud,
L-au dus cu dansii, catre sud,
L-au luat pe vasul lor sarac,
I-au dat si buruieni de leac
(Fiindca prinsese guturai)
Si l-au tinut intr-un hamac
Pan-au ajuns in Uruguay
Si iar lipsesc mai multe file
Din cronica acelor zile...
Dar se gasesc in Uruguay
O sumedenie de cai
Si n-ar fi lucru de mirare
Sa fi pornit Apolodor
Spre sud, pe-un cal de soi, calare...
In Uruguay, Apolodor
A zabovit cam multisor
In casa unui profesor
Pe nume Carlos Alfandor]
Un foarte vechi admirator,
El insusi fost, candva,tenor,
Fireste, doar ca amator.
Si traiul ar fi fost usor,
Fiindca ilustrul profesor
Il ingrijea ca pe-un odor
Si ii spunea: -Ma simt dator
Sa ma gandesc la viitor;
Deci, dac-o fi cumva sa mor,
Sa stii ca-mi esti mostenitor... (...)"

“Unde a fost Apolodor
Eu nu prea stiu.(A cui e vina?)
A fost un frum obositor?
A zabovit in Argentina?
S-a mai oprit sa cerceteze
Campiile patagoneze?
Pe unde a facut popas
Si cate zile a ramas?
La Capul Horn? In alta parte?
A izbutit Apolodor
Sa mai gaseasca un vapor
Si sa porneasca mai departe?

Atata stiu: era in marte…
Batea un vant de vreme rea
Si-n largul marii viscolea
Cu fulgi de gheata, reci si tari
Cand a zarit Apolodor
Antarctica, printre ghetari…
Si-a debarcat triumfator
Pe gheata golfului Terror…

Pe coasta Golfului Terror
S-a adunat, cu mic, cu mare,
Tot neamul lui Apolodor.(...)"

"Pe unde a trecut si cum
A strabatut atat drum?
A navigat peste ocean
Pe urmele lui Magaellan,
Plutind pe vechiul drum naval
Din emisferul austral?
Sau (dupa cum mai e un zvon),
O fi pornit in avion
Si-a ratacit din nou, un an,
Pe continentul african?
S-o fi oprit in statul Ghana?
A strabatut Mediterana?
O fi trecut pe la Bosfor?
Sunt file goale-n manuscris
Si n-as vrea sa insir povesti.
Oricum, un lucru e precis:
Ca, intr-o zi, Apolodor
S-a reintors la Bucuresti.(...)

A doua Carte cu Apolodor

Iată-l pe Apolodor

Fost, pe vremuri, călător.

Să reţinem cel puţin

Faptul că e pinguin.

Lângă el e Amedeu,

Cel mai cumsecade leu,

Cântăreţ la clarinet

Şi, din când în când, poet.

Blondul din fotografie

Este cangurul Ilie.

Fiind cangur, aşadar,

Are şorţ cu buzunar.

.Pe toţi trei, iubindu-i foarte,

Vi i-am adunat în carte.

Câteodată, foarte rar,

Amedeu e grădinar.

Azi, pe când stropea şi el

Un ghiveci cu muşeţel,

Ploaia a-nceput să pice

Şi, deodată, Amedeu,

Încruntat ca orice leu,

Tremură puţin şi zice!

-Vai, săracul muşeţel!

Ce să-i faci? Păcat de el!

Ploaia asta o să-l strice…

.Şi-a fugit la adăpost.

.Iar sărmanul muşeţel,

Părăsit şi fără rost,

S-a simţit destul de prost

Până când Apolodor

I-a sărit în ajutor.

…………

3.Muzica e o minune

Când o faci cu pasiune.

.Ce ne cântă Amedeu?

Uvertura la Orfeu…

.Dar, când stai prea mult la soare,

Dacă nu-ţi pui pălărie,

Chiar şi fără melodie,

Capul, sigur că te doare.

.Cunoscând acest simptom,

Deseori văzut la om,

Iată că Apolodor

Împreună cu Ilie

Cară umbra unui pom

Lângă muzicantul lor…

…………..

4.Amintim că orice minge

Prin culoare se distinge.

.Câte una se mai poate

(Dacă are greutate)

Fără vina nimănui

Să producă un cucui.

.De-asta e Apolodor

Şi la sport prevăzător…

…………..

5. Cum, de fapt, orice cântar

Te înşeală foarte rar,

Am să aflu, gram cu gram,

Câte kilograme am…

.Prea sunt greu! Sau e stricat,

Sau acest automat

Nu-şi cunoaşte nici măcar

Meseria de cântar.

.Mă temusem de pomană:

A avut şi el o toană…

………….

6. Pentru că la piaţă, azi

Se aflau atâţia brazi,

Până seara Amedeu

Şi-a făcut un pom de leu.

.Iată pomul lui Ilie:

N-are nici o jucărie.

Pentru canguri sunt normale

Darurile vegetale.

.Mai adaug şi susţin

Că, făcut din crengi de pin,

Pomul pentru pinguin

E frumos când este plin.

…………..

7.Zilele de carnaval

Se sfârşesc cu „Mare Bal”.

.Deci, aflând acestea toate

Din afişe colorate

Şi gândindu-se, cei trei,

De la bal că nu se poate

Să lipsească tocmai ei,

Şi-au făcut în graba mare

Toate cele necesare.

.Şi acuma, când au mască,

Cine să-i mai recunoască?…

…………..

8.Bulgărele mic (fireşte,

Dacă se rostogoleşte)

Se preface în morman,

.Iar un morcov şi-un tăciune

Fac din bulgăre un june

Pinguin sau pelican.

.Dar un pinguin răceşte,

Cât ar fi de dolofan,

Chiar când este pelican

(Dacă este frig, fireşte)

Deci, e foarte necesar

Să-i pui şapcă şi fular.

…………….

9.Sigur că Apolodor

Este cel mai bun schior.

.Îl vedeţi cum se descurcă?

Unde e nevoie, urcă.

.Ştie cum să ia, la pantă,

Poza cea mai elegantă

Şi porneşte mai departe

Chiar cu schiurile sparte…

………….

10.-Soarele de la amiază

Văd că nu prea se bronzează

Nici pe gât şi nici pe piept,

Nici pe spate, nici pe faţă.

Fii şi tu băiat deştept,

Vino mai de dimineaţă.

.Cum e el ascultător,

A venit Apolodor

Pe la cinci şi jumătate

Şi a stat mai mult pe spate

Şi-a făcut, pe îndelete,

Raze ultraviolete.

.Şi pe urmă, a mai stat

Până s-a decolorat.

…………..

11.Dacă vezi că nu e chip

Să faci plajă pe nisip,

De căldură şi dogoare,

Te arunci frumos în mare.

.Şi pluteşti, pluteşti, pluteşti,

Printre alge, printre peşti,

Prin talaze, peste stânci,

Pe sub apele adânci,

Printre sute de catarge

Ale navelor pierdute,

Printre scoicile tăcute,

Unde unda nu se sparge,

Şi înoţi, înoţi, înoţi,

Până simţi că nu mai poţi.

.Astfel, înotând de zor,

Pentru plajă, tocmai jos

A găsit Apolodor

Locul cel mai răcoros.

Şi acum doarme profund

Pe nisipul de la fund…

…………….

12.-Se cuvine fiecare

Să aducă demâncare!

.Astfel, răspicat şi greu,

Îşi încheie Amedeu

Înţeleapta cuvântare.

.Şi, cu pasul lor uşor,

Au pornit la drum, apoi,

Gospodarii amândoi:

Leul şi Apolodor.

Iar Ilie a rămas.

.

Şi-a trecut aşa un ceas.

Şi pe când şedea Ilie

Singur în bucătărie,

Ce aduce Amedeu?

Caşcaval de Penteleu…

.Mai târziu, Apolodor

Vine cu un peştişor….

…………….

13.-După ultimele ştiri,

Astăzi vom avea la masă

Şi vreo câţiva musafiri.

Şase ouă ai în plasă,

Du-le tu, frumos, acasă.

Fii atent să nu le spargi:

Plasa are ochiuri largi…

.De atent, a fost atent,

N-a uitat nici un moment;

Preţiosul aliment

Nu i-a fost indiferent:

Nu că-i fac un compliment,

Dar l-a dus cu sentiment,

L-a purtat uşor şi lent,

Dând dovadă de talent.

L-a ferit şi de ciment,

Şi de zid, şi de curent.

S-a purtat cu el prudent,

Dar n-a fost suficient.

.-Ghinionul, evident!

Şi cum plasa n-a fost nouă

Au ieşit, prin accident,

Şase musafiri, din ouă…

…………….

14. -Ce balon ai, Amedeu!

Dă-mi-l să mă joc şi eu…

.Când te roagă cineva

Ce-ţi rămâne de făcut? –

I l-a dat cu împrumut –

Se putea să nu i-l dea?

.Iar acum, Apolodor,

Tot el strigă: – Ajutor!

Amedeu! Nu vezi că zbor?

……………

15.Coborârea e plăcută

Cu oricare paraşută,

Mai ales când eşti decis

Să o faci cu scop precis.

.Astfel, cel care coboară,

Dacă are multă sfoară

Şi mai are şi un zmeu,

Chiar de-ar coborî mereu,

Zmeul, e de presupus

Că se va urca mai sus

Şi, de-acolo, n-o să cadă,

Ba, adeseori, în plus,

O să dea voios din coadă,

Mulţumit şi zâmbitor.

.(Teoria de mai sus

E a lui Apolodor.)

…………….

16. -Iar faci mofturi la mâncare….

Spune, cum vrei tu să creşti?

Să-ţi mai pun un pic de sare?

Dacă nu mănânci, slăbeşti…

Să-ţi aduc salată crudă?

Poate vrei să-ţi fac un ceai…

.Dar Ilie, să n-audă!

Nu mănâncă, nici să-l tai…

Stă cu ochii în tavan,

N-are chef nici de răspuns…

.Şi aşa, după un an,

Iată, bietul ce-a ajuns…

……………..

17.S-a-ntâmplat ceva grozav:

Azi, Ilie e bolnav,

După cât se pare, grav!

.Înţeleptul Amedeu

(E şi doctor, va să zică)

Priceput, ca orice leu,

Îl consultă şi explică:

-Unii canguri, fac aşa:

Când mănâncă, trag la fit,

Ţin mâncarea pe măsea,

Mestecă, dar nu înghit,

Şi, păstrând mâncarea-n gură,

Fac un fel de umflătură

Care, când e uriaşă,

Leii o numesc toltoaşă.

Deci, Ilie are încă

Boala asta. Ce să fac?

Nu cunosc decât un leac:

Să înghită ce mănâncă…

……………….

18.…Deci, găsind în almanah

Nişte note, Amedeu

A lăsat jocul de şah,

Preferat de orice leu

Şi a spus: – Priveşte! Ah!

Numai melodii de Bach

Pentru clarinetul meu.

Ţine-le, Apolodor…

.

Nu-i plăcut şi nici uşor

Dacă ţii ceva prea mult,

Ba e chiar obositor.

Deci, a spus Apolodor:

-E un ceas de când te-ascult,

Prea iubite Amedeu…

Mulţumesc. Acuma, ah!

Mai slăbeşte-mă cu Bach.

Pentru mine e cam greu…

.Dar mai cugetând un pic,

Pentru bunul meu amic

A găsit el o metodă –

Foarte simplă şi comodă

Ca să cânte cât vrea, ah!

Melodiile de Bach.

…………….

19.Cel mai mare cititor

Este tot Apolodor.

.Iată-l, a ajuns acum

La al treilea volum

Şi ia carte după carte

Şi citeşte mai departe.

.Ce-o fi învăţat din toate

Paginile studiate

Meşterul Apolodor?

.Cum se face un vapor…

…………….

20.Am notat în calendar:

Azi e ziua lui Ilie.

Să intrăm în florărie;

Un buchet e necesar.

.

Vai, cu câtă bucurie

O să pună la ierbar

Florile primite-n dar

Şi ce vesel o să fie!

.Iată clipa! Am ajuns!

Iar Ilie, bine tuns

Şi cu şorţul din portret,

.De emoţie pătruns,

A mâncat, încet, încet,

Jumătate din buchet…

.(A compus acest sonet

Amedeu, leul poet.)

…………….

21.Astăzi, Amedeu mi-a spus că

Nu admite nici o muscă,

Ba mi-a arătat şi câte

Sunt murdare şi urâte.

.Uite una, pe covor!

M-a simţit…Porneşte-n zbor

Şi se-aşază fără teamă

Drept la Amedeu pe coamă.

.Ca să fiu operativ

Şi s-o prind definitiv

Trebuie să fac un salt

Mai precis şi mai înalt.

.…La sfârşit, o constatare:

Unde dai şi unde doare…

………………..

22.Ca să creşti, eşti obligat,

Când e ora de culcat,

Să te urci frumos în pat.

.Spune-i asta lui Ilie!

Nu se culcă, orice-ai face.

De culcat, nu vrea să ştie.

Parcă patul are ace…

.Azi aşa, mâine la fel,

Când să-l culci, fuge pe stradă

Ia uitaţi-vă la el:

Parcă a-nceput să scadă…

.Peste-un an şi jumătate

Cam aşa o să arate…

…………………..

23.-Zgomotul e foarte rău

Pentru cei din jurul tău.

Îl suport destul de greu

Chiar şi nervii mei de leu…

.Astfel zice Amedeu!

Şi adaugă: – În fine!

A plecat…E foarte bine…

După ce-am scăpat de chin

Să mă liniştesc puţin.

.După care, împăcat,

Şade pe fotoliul pat

Şi apasă pe buton.

Vai, ce mare ghinion!

Astăzi la televizor,

E program Apolodor…

………….

24.Sportul e folositor

Pentru toţi.

Apolodor

Boxul face muşchi de fier,

Dar mănuşile de piele

Pentru mine sunt cam grele

Să le port numai pe ger.

.Printre altele, un sport

Mă atrage cel mai tare:

Să ridic, fără efort,

Greutăţile uşoare…

…………………..

25.Cangurii, precum se ştie,

Suferă de anemie.

.Iată marele motiv,

Iată pricina ciudată

Pentru care niciodată

N-am putut să fiu sportiv.

.Dar se vede din portret

Că, deşi nu sunt atlet,

Mi-am făcut un şorţ de sport

Şi, din când în când îl port.

………………..

26.-Mare om a fost acela

Care-a inventat umbrela!

.După cum putem vedea

Cel ce cugetă aşa

Este leul Amedeu.

.Iar după un sfert de ceas,

Când îi cade-un strop pe nas,

Cugetă, acelaşi leu:

-Orice ploaie, va să zică,

Până ce porneşte, pică.

O să plouă. Este clar.

Să deschid umbrela…

.Dar,

Laolaltă, trei umbrele

S-ar ciocni rău între ele,

De n-ar fi Apolodor

Şi un pic inventator…

……………….

27.Printre alte vorbe vechi

A rămas de la strămoşi

Vorba că pe mincinoşi

Îl cunoşti după urechi.

.Chiar adevărat să fie?

Cam de şase ori pe lună,

După câte ştiu, Ilie

Spune câte o minciună….

……………….

28.E ştiut că orice peşte

În borcan se plictiseşte.

.Deci, având Apolodor

Prin vecini, cam de un an,

Un prieten bicolor –

Corcitură de biban –

Şi aflând Apolodor

Că amicul bicolor

I se plictisea de moarte,

I-a făcut cadou o carte.

.De atunci, acel biban

Cere zilnic un roman…

……………….

29.Orice fluture se cere

Pus între lepidoptere.

Dar un lucru pare clar:

Până-i vezi în insectar

Aripa de chihlimbar

Poţi fi sigur, uneori,

Că gonindu-l printre flori

Fluturele nu se lasă

Până nu te vede-n plasă…

.P.S. Unde-un un cuvânt mai greu

(Cum ar fi lepidoptere),

Întrebaţi-l pe-Amedeu,

Vă răspunde cu plăcere.

………………

30.La culcare, nu-i frumos

Şorţul să-l arunci pe jos.

Pune-l pe un scăunel.

Lui Ilie nici nu-i pasă,

Parcă n-ai vorbi cu el.

Şorţul, tot pe jos îl lasă.

Dimineaţa, şorţul cui

E mototolit şi şui?…

…………

31.Ce-o fi oare în borcan?

Mere, pere, suc de hrean

Sau sirop de leuştean?

Eu sunt vegetarian…

O fi plin? Sunt curios…

Ia să-l trag puţin în jos.

.După cum puteţi vedea,

În borcan era vopsea…

……………….

32.Pinguinii – doi la mie -

Sunt pescari de meserie.

Ceilalţi, ca Apolodor,

Numai dacă au răbdare,

Prind şi ei, de ziua lor,

Câte-un peşte foarte mare.

De asemenea, se ştie

Că Apolodor, din apă,

Scoate câte o scrumbie

Afumată sau cu ceapă.

.Cel mai greu se pescuieşte

Unde nu există peşte,

Dar şi-acolo, deocamdată,

El a pescuit o gheată.

…………….

33.Cine e acest erou

Încălţat şi cu tricou?

.E nevoie să mai spun?

.Cum de este cel mai bun

Şi mai glorios portar?

Cum de este lăudat

Chiar în „Sportul Popular”?

Cum de are pieptul lat?

Cum a devenit atlet

Şi de unde i-a fost tras

Faima lui de mare as?

.Cred că nu e un secret:

Poate învăţaţi la şcoală

Sau aflaţi de la părinţi

Că Apolodor se spală

Zilnic, de trei ori, pe dinţi…

…………..

34.Pe sub vechile cetăţi

Se găsesc antichităţi.

.Câte unele (nu toate)

S-au păstrat pe jumătate.

Deci, săpând, Apolodor

A găsit o jumătate

Dintr-un antic senator

Cu veşminte colorate

Şi i-a spus lui Amedeu:

-Ăsta e pentru muzeu.

Ia te uită cum îl dreg:

În oglindă e întreg…

…………..

35.-Unde fugi, Apolodor?

Pentru ce atâta zor?

N-auzi? – strigă Amedeu –

Stai puţin că vin şi eu.

.Iată, după ei, Ilie

Vine ca o vijelie:

-Unde fugi, Apolodor?

Pentru ce atâta zor?

Ce te-oi fi grăbind aşa?

Poate arde undeva.

.Strigă şi el, de pomană,

Şi pe urmă, ţin-te goană…

.La sfârşit e mai uşor

Să expunem într-o frază

Goana lui Apolodor:

El, savant cum altul nu e,

Vrea să vadă o statuie

Şi să afle personal,

Dacă e sau nu pe cal.

…………..

36.Peste piatră, peste lut,

Merge un astronaut;

Merge în necunoscut,

Calcă grav, calcă tăcut

Şi e foarte precaut…

.Câtă cale-a străbătut

Prin acest lunar ţinut!

Pe deasupra, cerul mut

Se întinde ca un scut.

.Cum spuneam la început,

Peste piatră, peste lut,

Merge un cosmonaut.

Şi mai merge un minut

Tot aşa de precaut.

Dar, deodată, ce-a văzut?

S-a temut, nu s-a temut?

Lângă el a apărut

Încă un cosmonaut

Foarte, foarte cunoscut…

………..

37.După cum e şi normal

Nu oricine are parte

Să primească personal

Telegrame de pe Marte.

.Totuşi, prin telegrafie,

De la postul receptor

S-a primit pentru Ilie

Şi pentru Apolodor,

În mai multe exemplare,

Telegrama următoare:

„Stop. Sosim cu prima navă,

Doar un ceas ne mai desparte.

Zoe nu mai e bolnavă.

Verişorii de pe Marte.”

.Vai, ce mare bucurie!

(Cred că nu mai e nevoie

Să vă spun că nu se ştie

Cine-i marţiana Zoe

Şi de ce a fost bolnavă.)

.Şi-a sosit ca o săgeată

Falnica aeronavă

Fix, la ora anunţată,

.Şi acum, priviţi în carte

Cine sunt şi cum arată

Verişorii de pe Marte…

……………

38.A ieşit Apolodor

În costum de vânător

Are gloanţe, fel de fel,

Să ne ţinem după el.

.Merge crunt, merge pe jos

Înarmat şi fioros.

O să fie, parcă văd,

Jale mare şi prăpăd.

.Am greşit şi nu mă mir:

În pădure, pentru tir,

Fiindcă-i mare ochitor,

E poftit şi dumnealor

Să le fie profesor…

…………..

39.Vara, într-un copac

Locuia un pitpalac

Şi cânta fermecător

Şi-l iubea Apolodor,

Îl iubea ca un copil

Şi-i ducea mereu pistil

Ba, în cuib, câteodată,

Îi punea şi ciocolată

(Aliment pe care încă

Pitpalacii îl mănâncă).

.Dar aşa a fost să fie:

Toamna, păsările fac

Marea lor călătorie

Deci, adio, pitpalac!

.Şi-a rămas acel copac

Singur, ca o colivie

Părăsită şi pustie.

Şi atunci, Apolodor,

Trist şi copleşit de dor,

A urcat, foarte curând,

Sus, în cuib, un difuzor.

Şi aşa, din când în când,

Mai stătea şi el, oftând.

Iar dacă venea vreodată

Cu pistil sau ciocolată

Îi ploua de sus, în cale,

Melancolic şi agale

Mii de note muzicale…

……………..

40.Totul e ca într-un joc.

Roşu spune: „Stai pe loc!”

Pata galbenă, rotundă,

Ce poate să spună, deci?

„Mai aşteaptă o secundă!”

Dar cea verde? „Poţi să treci!”

.Greu e numai prima oară.

Iar când ştii pe dinafară

Fiecare ce arată,

Nu treci singur niciodată!…

………………..

41.-Eşti puternic, Amedeu,

Dar să ştii că nu e greu.

Am să-ţi dovedesc din plin

Forţa mea de pinguin.

.Şi aşteaptă Amedeu

Răbdător ca orice leu.

.Iată că peste o clipă

S-a întors Apolodor

Şi-a ieşit învingător

Cu o singură aripă…

…………..

42.Aş putea să-ţi dau un sfat:

Spală-te şi fii curat.

Uite, astăzi te cam strică

Petele de pe burtică.

Socotind că n-ar fi rău

Să te speli într-un hârdău,

Cred că leacul cel mai bun

E clăbucul de spun…

.Tace leul înţelept

Şi atunci Apolodor

Spune: – Ce e drept, e drept!

Spală-mă, pe gât, pe piept,

Vreau să fiu strălucitor.

.Cu săpun şi cu leşie

L-au spălat apoi, vârtos,

Amedeu şi cu Ilie.

Şi apoi,ce bucurie

Când l-au aşezat, frumos,

Printre rufe, pe frânghie…

…………

43.Cum vedeţi, Apolodor

Ţopăie într-un picior

Graţios ca un dulap

Şi cu un butoi pe cap.

.Iată, vine şi Ilie.

-Ce-i cu tine?

-Ce să fie?

Vreau să cumpăr şi să car

Mere de la Aprozar.

Hai să mergem amândoi.

Dacă ai de gând să vii,

Lasă jos acest butoi.

Ştii că merele sunt grele…

.-Cui să-l las?

-Păi văd că-l ţii…

-Eu? Nici gând… Stă pe proptele…

…………….

44.Cine-i mare gospodar

Şi nu rabdă nici măcar

Colţul unui geam murdar?

Sigur că Apolodor…

.Dar aşa, e foarte greu…

.Iată, vine Amedeu

Şi, pe limba lui, fireşte,

Ca un înţelept vorbeşte:

-Folosind această scară,

Orice muncă e uşoară.

Scara mai e bună dacă

Ţi se face chef de joacă…

.Cum vedeţi, Apolodor

A descoperit uşor

O metodă foarte bună.

.Geamul, o să iasă lună.

……………………………………………..

COMENTARII LA CELE DOUA CARTI

Prima carte a lui Apolodor
Felul operei: epica, in versuri
Personaje: Apolodor, pisoiul Tit, iepurele Buza-Lata, Camila Suzi, ariciul, ursul, pistolarul Saliverr Tom, talharul din Connecticut, negrul Jim si negrul Jack, maestrul Domilasolfa, profesorul Carlos Alfandor
Prezentarea continutului:
Apolodor era un pinguin care traia la circ in Targul Mosilor. Canta la cor, era grasut, curat, imbracat tot timpul intr-un frac stralucitor.
Intr-o zi i se face dor de casa, de indepartatul Labrador de la Polul Sud si se decide sa plece acasa. In zadar au incercat prietenii lui sa-l impiedice sa plece: ariciul, ursul, pisoiul Tit, iepurele Buza-Lata, camila Suzi; nu au reusit sa-l convinga asa ca pinguinul Apolodor pleaca catre Labrador.
La inceput acesta calatoreste cu un avion bimotor din care sare cuparasuta si ajunge in Tunis. Aici se intalneste cu o camila, care se doveste a fi sora camilei Suzi. Apoi mergand prin desert s-a intalnit cu o maimutica.Aceasta se indragoseste de pinguin.
Apolodor traverseaza oceanul si naufragiaza pe o insula. Pleaca de pe insula cu un submarin, iar un delfin il duce pana in Statele Unite. Aici trece prin clipe grele la ferma "Taurul - Vioi", unde un pistolar - Salliver Tom - isi face de cap. Apolodor pleaca spre sud cu o masina veche si ruginita. In Connecticut este rapit de talharul cel rau, dar scapa de el si pleaca in spatiu cu o nava. Ajunge in Mississippi si se plimba cu doi negri - negrul Joe si negrul Jack - pe o barca.
Urmeaza calatoria in Uruguay, Argentina, Capul Horn, iar in luna martie ajunge in Antartica. In golful Terror isi intalneste intreaga familia.
Dupa ce ii revede lui Apolodor i se face dor de colegii de la circ si se intoarce la Bucuresti.

A doua Carte cu Apolodor
Felul operei: epica, in versuri
Personaje: Apolodor, leul Amedeu, cangurul Ilie
Prezentarea continutului:
A doua carte cu Apolodor este povestea celor trei prieteni: Apolodor, leul Amedeu si cangurul Ilie care petrec impreuna si trec printr-o serie de peripetii.
Acestia canta impreuna, dar merg si la un bal mascat.
Iarna fac un om de zapada si merg la schi. Vara in schimb merg la plaja, dar Apolodor nu suporta caldura si se arunca in mare unde gaseste un loc racoros in care se ascunde o vreme.
Atunci cand vor sa gateasca 6 oua, acestia descopera ca din acestea ies 6 pui.
Jucandu-se cu un balon, Apolodor isi ia zborul din greseala. Intr-o alta zi cangurul Ilie se imbolnaveste, iar in alta mananca jumatate din buchetul de flori primit de ziua lui.
Tot timpul fac cate ceva: merg la peste, fac sport, se uita la o statuie, se cred astronauti, vanatori, hranesc pasarile, cumpara mere de la Aprozar, fac curat prin casa si spala geamurile.

Acestea sunt cele doua comentarii, destul de scurte ale celor doua carti, comentarii la nivelul clasei a V a.

De ce blogul lui Vladut?

Am creat acest blog deoarece suntem doi parinti care muncesc din greu sa faca temele impreuna cu fiului lor Vladut.
Cautam in fiecare zi, citim zeci de pagini de web, ne punem de acord ca fiul nostru sa poata duce la scoala o tema cat de cat acceptabila. Acceptabil inseamna note de 9 sau 10.
Au fost foarte multe teme pe care le-am putut face cu ajutorul altor oameni chiar si-au postat pe blogul lor impresiile, adnotarile, comentariile sau chiar carti intregi. Pentru aceasta le multumim tuturor. Si sper ca si noi vom fi de ajutor pentru altii.
Parintii lui Vladut

Compunere "Sfarsit de toamna"

Este o zi de noiembrie. Frunzele s-au colorat in rosu aprins si galben-maroniu.
Zborul frunzelor seamana cu falfaitul de aripi al unui fluture. Se astern incet intr-un covor colorat care fosneste la cea mai mica adiere de vant. Pasii ni se afunda gonind frunzele, iar copacii se zgribulesc infrigurati tremurand, nici ei nu stiu, de frig sau de frica.
Reci picaturi de ploaie incearca sa spele rugina ce-a cuprins intreaga natura. Cateva vrabii se zbarlesc la norii din care picura rar globuri reci si umezi. Tufanelele isi apleaca usor ingreunatele capete de bruma ce a cazut azi-noapte. Trei trandafiri intr-un colt isi scutura suparati ultimele petale. Si-ar zbarli tepii, dar nu au la cine. E numai vantul prin preajma.
Doua ciori stinghere caraie intr-un nuc. Se cearta pe o nuca cu pielea vestejita. Printre norii tulburi se vede urma unui stol de pasari ce pleaca in tarile calde. Cine stie de unde or veni? Cine stie ce le-a intarziat pana acum?
Strada este pustie. Atmosfera umeda a alungat toti copiii in case. Cate unul, cate unul, cosurile caselor se umfla si rabufnesc intr-un cor de valatuci de fum alb.
"Zdrong, zdrong" - loveste vantul doua obloane.
O gospodina iese speriata la geam. "Ce s-o fi intamplat?"
Nu era mai nimic. Iarna a batut la fereastra.