VLAD TEPES
Vlad Tepes (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476), denumit adesea si Dracula sau Draculea, a domnit în Tara Româneasca în anii 1448, 1456-1462 si 1476. S-a nascut la Sighisoara în Transilvania. În timpul domniei sale, Tara Româneasca si-a obtinut temporar independenta fata de amenintarea otomana. Vlad Tepes era vestit datorita cruzimii sale si datorita faptului ca îsi tragea inamicii în teapa. Din porunca sa sute de oameni au fost executati în acest mod. Datorita disputelor cu negustorii brasoveni, acestia l-au caracterizat, propagandistic, ca un domnitor crud, desi “cruzimea” sa era obisnuita în acele timpuri.
Dracula Vlad Tepes al III-lea s-a nascut în noiembrie sau decembrie 1431, în cetatea Sighisoara, Transilvania. Tatal sau, Vlad al II-lea Dracul, a fost atras în Ordinul Dragonului cu aproape un an înainte. Ordinul – care poate fi comparat cu Ordinul Maltei sau cu Ordinul Cavalerilor Teutoni – era o societate militaro-religioasa, ale carei baze au fost puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, Rege al Ungariei (mai tâziu Sfânt Împarat Roman) si de cea de-a doua sotie a sa, Barbara Cilli.
Simbolul Ordinului era Dragonul. Principalele scopuri ale unor astfel de ordine fraternale erau protejarea intereselor catolicismului si cruciada contra turcilor otomani. Exista mai multe motive pentru care aceasta societate este relevanta cu referire la Vlad Dracul. În primul rând, explica provenienta numelui Dracul (dragonul): boierii care stiau de încorporarea lui Vlad al II-lea în Ordinul Dragonului, au decis sa-l numeasca Dracul. Draculea ar putea însemna fiul lui Dracul si era frecvent utilizat de Vlad Tepes în corespondenta oficiala. Un al doilea element important al acestui Ordin, din care s-a inspirat Stoker pentru a-si crea personajul demonic, era îmbracamintea oficiala a Ordinului – o capa neagra peste o haina rosie – ce era purtata doar vinerea pentru a comemora Patimile lui Isus Cristos.
Un alt nume utilizat, în special de oamenii de rând, era porecla “Tepes”, care înseamna cel care trage în teapa; trasul în teapa era metoda sa favorita de executie. Chiar si turcii îl denumeau Kazikli Bey, însemnând Printul Tepes. Acest nume a fost utilizat pentru prima oara într-o cronica valaha din 1550 si s-a pastrat în istoria româna.
Începutul domniei
În iarna anului 1436, Vlad al II-lea Dracul a devenit domn al Tarii Românesti (una dintre cele trei provincii românesti, celelalte doua sunt Moldova si Transilvania) si s-a stabilit la Curtea domneasca de la Târgoviste, unde Vlad Tepes si-a urmat tatal si a trait sase ani. În 1442, din motive politice, Vlad si fratele sau mai tânar, Radu cel Frumos au fost luati ostatici de catre sultanul Murad al II-lea; Vlad al III-lea a stat ostatic pâna în 1448, în timp ce fratele sau a ramas pâna în 1462. Aceasta perioada de captivitate a jucat un rol important în ascendenta la putere a lui Vlad; cel mai probabil în aceasta perioada a adoptat acel punct de vedere al vietii foarte pesimist. Turcii l-au eliberat dupa ce l-au informat de moartea tatalui sau în 1447 – asasinat la comanda lui Vladislav al II-lea, rival la tronul Tarii Românesti. El a aflat si despre moartea fratelui sau mai mare, Mircea, si despre cum cel mai vârstnic fiu legitim al lui Vlad Dracul a fost torturat si îngropat de viu de boierii de la Târgoviste.
La vârsta de 17 ani, Vlad Tepes, sustinut de o cavalerie turceasca si un contingent de trupe împrumutate lui de pasa Mustafa Hassan, a facut primul pas în cucerirea tronului valah. Dar, doua luni mai târziu, a fost înfrânt de Vladislav al II-lea, care si-a reluat tronul. Pentru a-si asigura a doua si cea mai lunga domnie, Vlad al III-lea a fost nevoit sa astepte pâna pe 20 august 1456, când a avut satisfactia de a-si omorî dusmanul de moarte si asasinul tatalui sau. Primul act important de razbunare a fost indreptat catre boierii din Târgoviste, vinovati de moartea tatalui si a fratelui sau. În duminica de Pasti a anului 1459, el a arestat toate familiile de boieri care au participat la petrecerea princiara. Cei mai batrâni au fost trasi în teapa, iar ceilalti au fost fortati sa strabata pe jos drumul de o suta de kilometri din capitala pâna la Poenari, unde au fost fortati sa construiasca o fortareata pe ruinele unui avanpost vechi cu vedere la râul Arges. Cei care au murit au fost înlocuiti, astfel domnitorul reusind sa creeze o noua nobilime si sa obtina o fortareata pentru viitoare urgente.
Vlad Tepes era cunoscut pentru tehnicile sale de pedepsire brutale. Conform detractorilor sasi (din Transilvania), el ordona adeseori ca oamenii sa fie jupuiti de piele, fierti, decapitati, orbiti, strangulati, agatati, arsi, fripti, ciopârtiti, batuti în cuie, îngropati de vii, înjunghiati etc. De asemenea, îi placea sa le taie victimelor nasul, urechile, organele genitale si limba. Însa metoda sa favorita era trasul în teapa, de unde a provenit porecla de Tepes, cel care trage în teapa. Aceasta tehnica a fost folosita în anii 1457, 1459 si 1460 contra negustorilor transilvaneni care au ignorat legile sale de comert. Incursiunile pe care le facea între sasii din Transilvania erau de asemnea acte de protectionism menite sa protejeze activitatile comerciale din Tara Româneasca. În acea perioada era obisnuit ca pretendentii la tronul Tarii Românesti sa gaseasca sprijin în Transilvania, de unde asteptau momentul potrivit pentru a actiona.
Povestiri despre Vlad Tepes
Theodor Aman – Vlad Tepes si solii turci. Exista multe povestiri si anectode care surprind filozofia lui Vlad al III-lea Dracula. El era recunoscut pentru chemarea sa apriga la onestitate si ordine. Aproape orice infractiune, de la minciuna si furt pâna la omor, puteau fi pedepsite prin trasul în teapa. Fiind sigur de eficacitatea legilor sale, Vlad al III-le a lasat o cupa de aur la vedere, în piata centrala din Târgoviste. Cupa putea fi folosita de calatorii însetati, însa trebuia sa ramâna în piata. Conform surselor istorice,în timpul domniei sale, aceasta nu a fost niciodata furata si a ramas aproape nefolosita.
Vlad al III-lea era de asemenea preocupat ca toti locuitorii tarii sa munceasca si sa fie productivi pentru comunitate. Îi privea pe bolnavi, vagabonzi si cersetori ca pe niste hoti. Ca urmare, într-o zi toti vagabonzii si bolnavii din Tara Româneaca au fost invitati la curtea domneasca din Târgoviste pentru ospat. Dupa ce invitatii au mâncat si au baut, el i-a întrebat daca ar vrea sa nu mai fie niciodata saraci. Dupa ce a primit un raspuns pozitiv, a ordonat ca hala sa fie închisa si incendiata. Nimeni nu a supravietuit.
O alta poveste spune ca doi calugari care au intrat în Tara Româneasca, au venit sa-l viziteze pe Vlad la castelul sau. Calugarii stiau de reputatia cruda a lui Vlad si când acesta le-a cerut parerea despre domnia sa, acestia au raspuns în mod diferit. Unul a mintit, spunând ca Vlad era un dur, dar totusi doar un print, iar celalalt a condamnat în mod deschis metodele sale ca tortura. Relatarile difera în a spune care din cei doi calugari au fost trasi în teapa.
Conflictul cu Imperiul Otoman
La începutul lui 1462, Vlad a lansat o campanie împotriva turcilor pe Dunare, omorând peste 38.000 de oameni. Datorita faptului ca emisarii au refuzat sa-si dea turbanele jos în fata sa, Vlad s-a asigurat ca emisarii vor ramâne cu ele asa, poruncind sa le fie batute cuie în capete. De asemenea, refuzul dat cererii unor emisari turci de a plati tribut, l-a infuriat pe sultanul Mehmed. Acest gest de împotrivire a fost riscant, armata sultanului Mehmed al II-lea fiind cu mult mai puternica decât cea a Tarii Românesti. Când sultanul a aflat despre executia brutala a celor doi trimisi ai sai, acesta s-a hotarât sa-l distruga pe Vlad o data pentru totdeauna. Astfel, sultanul a ordonat lansarea unui masiv atac asupra Valahiei, cu scopul de a o transforma într-o provincie turceasca. A intrat în Tara Româneasca cu o armata de trei ori mai mare decât cea a lui Vlad Tepes. Gasindu-se fara aliati, Vlad al III-lea a fost nevoit sa se retraga la Târgoviste, sa-si arda propriul sat si sa otraveasca fântânile din drum, pentru ca armata turceasca sa nu gaseasca nimic de baut sau de mâncat în drum. În iarna anului 1462, Vlad a reusit sa obtina multe victorii. În timpul unei invazii, când sultanul, epuizat, a ajuns aproape de capitala, s-a confruntat cu o vedere înspaimântatoare: mii de tepe sustineau îmbracamintile a peste 20.000 de captivi turci, o scena terifianta care a fost poreclita mai târziu “Padurea Tepelor”. Aceasta tactica de teroare aranjate deliberat de Vlad al III-lea a avut efectul scontat. Imaginea a avut un efect puternic asupra celor mai de încredere ofiteri ai lui Mehmed, iar sultanul, obosit si înfometat, a recunoscut înfrângerea si s-a întors la Istanbul (merita mentionat ca pâna si Victor Hugo, în “Legende des Siècles”, aminteste de acest incident unic).
Dupa retragerea din teritoriul Valah, Mehmed l-a pus pe Radu cel Frumos, fratele mai mic al lui Vlad Tepes si favoritul turcilor la tronul valah, în capul armatei turcesti. Acesta, alaturi de detractorii lui Vlad, si-a urmarit fratele pâna la castelul Poenari, de pe Arges.
Conform legendei, atunci a fost momentul în care sotia lui Vlad, pentru a scapa de temnita turceasca, s-a sinucis aruncându-se de pe o creasta înalta – o scena exploatata de Francis Ford Coppola în filmul Bram Stoker’s Dracula. Vlad a reusit sa scape asediului fortaretei sale, folosind un pasaj secret prin munte. Ajutat de câtiva tarani din satul Arefu, a reusit sa ajunga în Transilvania, unde s-a întâlnit cu regele Ungariei, Matei Corvin. Însa, Matei l-a arestat si l-a întemnitat în capitala Ungariei, Visegrad. Motivul arestului poate fi discutat pentru ca dupa unii istorici prin faptul ca a fost direct dus la Budapesta, Vlad a fost protejat de sasii care voiau sa îl omoare. Vlad a fost recunoscut ca print al Valahiei pentru a treia oara în 1475, însa s-a bucurat de o perioada foarte scurta de domnie. A fost asasinat la sfârsitul lunii decembrie 1476. Corpul sau a fost decapitat si capul trimis sultanului, care l-a asezat într-o teapa, ca dovada a triumfului asupra lui Vlad Tepes. S-a emis ipoteza ca „Draculea“ ar fi fost îngropat la Manastirea Snagov, pe o insula din apropierea Bucurestilor. Examinarile recente au aratat ca „mormântul“ lui Tepes de la manastire contine doar câteva oase de cal datate din neolitic si nu ramasitele adevarate ale domnului valah. Dupa opinia reputatului istoric Constantin Rezachevici, mormântul acestuia ar fi pe locatia manastirii Comana, ctitoria voievodului.
Nu este cunoscut exact motivul pentru care Bram Stoker l-a luat ca model pentru personajul sau fictiv pe printul Valahiei din secolul XV. Unii istorici au propus ideea ca Stoker ar fi avut o relatie de amicitie cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger), si este posibil ca acesta sa îi fi dat informatii despre Vlad Tepes. Mai mult, faptul ca Dr. Abraham Van Helsing îl mentioneaza pe prietenul sau Arminius în romanul din 1897 ca sursa a cunostintelor sale despre Vlad al III-lea numit Dracula, pare sa sprijine aceasta ipoteza. Trebuie retinut si faptul ca aceasta pare sa fie singura cauza, neexistând o legatura reala între Vlad Draculea din istorie (1431-1476) si mitul literar modern al vampirului care este cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, mentiuni istorice si experiente personale pentru a realiza un personaj complex. Este posibil ca Bram Stoker sa fi studiat cronicile sasilor, un soi de carti cu benzi desenate, care se puneau în vânzare prin târguri si iarmaroace, care se gaseau în colectiile British Museum. Pe de alta parte, merita mentionat faptul ca detractorii politici principali ai lui Vlad – în general sasii – se foloseau de sensul de diavol al cuvântului drac pentru a umbri reputatia printului. Astfel ar putea asocierea dintre cele doua sensuri ale cuvântului, dragon si diavol, sa explice o legatura mai puternica între Vlad Tepes si vampirism?
