LECTURI SUPLIMENTARE - CIRESARII VOL.I

CIREŞARII VOLUMUL I

Cavalerii florii de cireş

Aici puteţi citi online cartea:

http://www.scribd.com/doc/15460116/Constantin-ChiriCiresarii-vol-1

    AUTOR:    Constantin Chiriţă 1925-1991

    Romanul este o operă epică, în proză, de mare întindere, cu o acţiune desfăşurată pe mai multe planuri, la care participă un număr mare de personaje.

    Romanul începe descriind slujba ca paznic a lui Moş Timofte. Acesta lucra la liceu de 50 de ani şi suna clopoţelul la ora exactă. Ca întotdeauna avea protejaţi şi nesuferiţi.

    Protejaţii lui de această dată sunt Cireşarii, un grup de copii care veneau din cartierul Cireş.

    Acest grup este format din Victor - lider incontestabil, inteligent, descurcaret, creierul echipei, care isi mentine calmul in momente de criza, este ingaduitor (in special cu Ionel) şi se gandeste tot timpul la siguranta celorlalti, Ionel - aspirant la titlul de lider, ingamfat, egocentric, isi minte prietenii pentru a ajunge capitanul echipei, dar cu toate acestea este inteligent, creatorul unui aparat TFF, în schimb în momentele de criză îşi pierde calmul, Ursu - puternic, atlet, isi primejduieste viata pentru prietenii sai aflati in pericol, tine la Victor, il dispretuieste in prima faza pe Ionel, dar are o slabiciune pentru Lucia şi are grija mereu de Tic, Lucia - tunsa baieteste, stricta, impune si respecta reguli, este un fel de "program" al echipei si observator, isteata, tine la fiecare din grup (mai ales la Ursu), este prudenta, iar impreuna cu Ionel creeaza un aparat TFF, tot timpul este punctual, Maria - a doua fata din grup, visatoare, impulsiva, spera neincetat, contopeste realul cu fantasticul, copilaroasa, dar isteata, intr-o vesnica tachinare cu Ionel, se supune cerintelor liderului de drept Victor şi isi iubeste fratele chiar daca se cearta mai tot timpul cu el, Dan - plapand, visator ca si Maria, mediatorul grupului, "cel care aduce pipa pacii", se lasa certat cu scopul ameliorarii rabufnirilor echipei, este mereu glumet, aduce un zambet pe fetele congestionate ale ciresarilor in cele mai negre moment, şi Tic - cel mai tanar membru al echipei, fratele Mariei, inca un copil, crede in basme si cuvinte magice, viclean si istet, nu este primit de la inceput in cercul ciresarilor dar se autoinclude prin temerara lui calatorie solitara pe urmele acestora, se ataseaza in mod special de Ursu, este impulsiv, nestatornic si cu o energie de veverita: Alaturi de Tic il mentionăm si pe Tombi (alias Tangulica), cainele acestuia care ii va insoti in calatorii pe ciresari.

Terminand prezentarea "cavalerilor florii de cires" voi prezenta pe scurt actiunea cărţii: Moş Timofte Păstrăvanu, paznicul scolii, batran cumsecade si drept, ii ia sub obladuirea sa pe ciresari si-i incurajeaza in planul lor de glorie. Acestia dorind sa se remarce printr-o descoperire faimoasa hotarasc plecarea spre Pestera Neagra, un loc neumblat din cauza zvonurilor si basmelor locale, cum ca ar fi bantuita de fantasme. Dar liceenii neinfricati pleacă. Înfruntand nenumarate pericole, printre care si "Expresul negru", un agent secret ce se dadea drept un vanator pe nume Petrachescu. Aceştia au descoperit noi cai de comunicare cu exteriorul ale pesterii la un nivel subteran precum şi niste pietre arhaice. In final "Expresul negru" este prins de politisti, iar copiii devin cunoscuti.

Aşa cum făcut şi în alte cazuri, adică am luat informaţii de pe alte siteuri sau bloguri, mulţumesc tuturor pentru ajutor.

LECTIA DE RELIGIE

FAMILIA CRESTINA

Familia este celula vieţii pe pămînt, cel dintîi asezămînt între Dumnezeu şi om, cea mai veche comunitate umană întemeiată de Tatăl ceresc, după modelul tainic al Prea Sfintei Treimi. “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2,18).

Care sunt, deci, condiţiile unei căsătorii creştine, după învăţătura Bisericii noastre ? Iată-le: cei doi –tineri care vor să se căsătorească să fie în feciorie şi curăţenie pînă la cununia religioasa. Să se căsătorească din iubire, pentru naşterea de copii şi cu voia părinţilor lor, iar nu din silă, pentru avere şi placere. Căsătoria este o cruce, o jertfa, iar nu placere. Tinerii miri trebuie înainte de cununie să se spovedească şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine. Apoi să-şi aleagă naşii dintre cei mai buni creştini din sat sau oraş, ca să le fie sfetnici şi îndrumători către Hristos. Cununia la biserica să se facă Duminica, după Sfînta Liturghie, iar nu ca păgînii sîmbăta, iar noaptea spre Duminică să joace, să se îmbete şi să facă păcate spre a lor osîndă, cum fac azi cei mai mulţi.

După nuntă, prima datorie să nască copii, iar nu să avorteze şi să se păzească, din motive omeneşti; că nu au casă, serviciu, bani sau nu şi-au terminat scoala şi armata. Copiii nu trebuie ucişi niciodată, nici nu trebuie amînaţi din motive omeneşti. Nici nu trebuie să fie planificaţi de părinţi. Să lăsăm pe Dumnezeu să hotărască El toate. Că cei ce nasc dupa avorturi, pot naşte fii bolnavi, ca o pedeapsă a lui Dumnezeu. Copiii sunt cununa familiei, bucuria părinţilor, mîngîierea mamelor, lauda bărbaţilor, podoaba satelor, speranţa neamului, îngerii Bisericii pe pămînt, cei mai curaţi locuitorii pe pămînt ai lumii ! Copii sunt cea mai sigură cale de mîntuire a părinţilor.

Alte datorii ale soţilor sunt şi acestea: Să meargă regulat cu copiii lor la slujbele bisericii, mai ales în sărbători la Sfînta Liturghie; să aibă duhovnici buni şi să se spovedească cît mai des, părinţii şi copii, la preot, de obicei în cele patru posturi; să dorească şi să se împărtăşească cu Prea Curatele Taine, cu dezlegarea duhovnicului, măcar de patru ori pe an, iar copii, bolnavii şi batrînii la 40 de zile; să se roage regulat dimineaţa, seara, noaptea, din ceaslov, psaltire şi acatistier, făcînd metanii şi închinăciuni după putere; să citească cărţii sfinte cu toţii în familie, începînd cu Sfînta Scriptură; să nu citească, nici să aducă în casă carţi sectare, nici să meargă la adunările lor, nici să-i primească în casă şi să discute cu ei, fiind lepădaţi de Biserica şi lipsiţi de harul mîntuirii. Apoi să meargă regulat la cei bolnavi, să facă milostenie, să ajute pe toţi pe calea mîntuirii.

Cei ce calcă aceste porunci, soţii care calcă jurămîntul dat cu mîna pe Sfînta Evanghelie la cununie şi ucid copii, sau se păzesc să nu aibă copii, sau îndeamnă şi pe alţii la crimă, cei care işi înşeală soţia sau soţul, care trăiesc în desfrînări şi tot felul de necurăţii, beţivii şi cei ce dau divorţ, lăsînd copii singuri şi se recăsătoresc cu alte femei sau bărbaţi, toţi aceştia nu se pot mîntui, dacă nu se pocaiesc, dacă nu părăsesc păcatele, dacă nu se întorc cu multe lacrimi la Dumnezeu. Cununia este numai una, cea dintîi, şi nu poate fi desfăcută de nimeni pînă la moarte. Numai dacă moare unul din soţi şi celălalt este încă tînăr, cu voia duhovnicului se poate recăsătorii.

LECTURI SUPLIMENTARE - MICUL PRINT

Aici puteti citi cartea online

http://www.scribd.com/doc/11609771/SaintExupery-Micul-Print

MICUL PRINT

ANTOINE DE SAINT-EXUPERY

Opera: Micul print

Autorul: Antoine de Saint-Exupery

Editura: ART

Anul apariţiei: 2008

Felul operei: Epică în proză

Personaje: Micul print, autorul, regele, vanitosul, betivul, businessman, lampagiul, geograful

Prezentarea conţinutului

          Antoine de Saint-Exupery a fost romancier, eseit si reporter francez. Povestirea „Micul Print”, scrisa in anul 1943, avand deviza: „Numai cu inima poti vedea bine, lucrurile esentiale raman acunse ochilor”, s-a bucurat de o mare popularitate fiind tradusa pana in prezent in 110 de limbi.

          Povestea incepe in desertul Sahara, acolo unde, autorul, pilot de avion, aterizeaza fortat din cauza unor probleme la motor. Dupa o noapte petrecuta in pustiul desertului, autorul se trezeste langa el cu un omulet imbracat ca un print care ii cere sa-i deseneze o oaie. Surprizele se tin lant in legatura cu ciudata aparitie. Incet-incet, il descoase pe micul print si ii afla povestea.

          Venea de pe asteroidul B-612,  descoperit in anul 1909 de un astronom turc. Pe acest asteroid mic pe care traia micul print cresteau tot felul de plante, dar el avea grija ca in fiecare zi sa scoata baobabii, altfel acestia i-ar fi ocupat intregul spatiu de pe asteroid. Tot pe asteroid avea si o floare pe o ingrijea, precum si trei vulcani din care doi erau activi.

          In ziua cand a plecat de pe asteroid, se spune ca s-ar fi folosit de niste pasari calatoare, a udat floarea si a curat hornurile celor trei vulcani, asa sa fie in siguranta.

          Calatoria lui incepe pe o planeta pe care domnea un rege. Acest rege era trist pentru ca nu avea nici un supus. I-a propus micul print sa-i fie supus, i-a oferit chiar si functii importante, dar acesta le-a refuzat. Urmatoarea oprire a fost pe o planeta unde traia un om vanitos, adica mandru foc de el. Acestuia trebuia sa-i faci tot timpul complimente despre felul cum arata. A treia planeta, era planeta unde traia un om betiv. El bea pentru ca ii era rusine. Rusine ca era un betiv. Pe a patra planeta gasi un businessman. Acesta socotea toata ziua cate stele a cumparat, cati bani castiga pentru a avea sa mai cumpere alte stele. Pe urmatoarea planeta descoperi un lampagiu. Planeta era ciudata si ea. Era mica si nu avea decat un felinar, iar lampagiul trebuia de cate ori se lasa seara sa aprinda felinarul, iar cand venea dimineata sa-l stinga. A sasea planeta era cea mai mare planeta pe care o vazuse. Aici locuia un geograf batran care i-a povestit despre planeta Pamant. Urmatoarea oprire a fost pe Pamant.

          Tot acest periplu printre planete si oameni diferiti l-a nedumerit pe micul print spunandu-i autorului ca pentru el oamenii mari sunt de neinteles, ca se complica foarte mult cand ar putea face lucrurile sa fie extrem de simple.

Atunci cand a aterizat pe Pamant s-a intalnit cu un sarpe, apoi a vazut muntii cei mari, dupa care a intalnit o gradini cu cinci mii de trandafiri la fel cu floarea pe care el o lasase acasa. Intalni apoi o vulpe care ii ceru sa o imblanzeasca si cu care se imprieteni. El ii explica vulpii ca degeaba exista o gradina cu cinci mii de trandafiri daca nu are cine sa o admire. Pentru el floarea pe care o lasase pe asteroid era cea mai frumoasa.

Urmatorul cu care se intalni pe Pamant era acarul. Dupa acesta urma intalnirea cu negutatorul. Povestirea intalnilor micului print fu intrerupta de autor care ii explica ca numai are apa de baut. Atunci printul il conduse prin desert pana la o fantana. Mare fu mirarea autorului cand descoperi o fantana in toata puterea cuvantului cu scripete, cu ciutura si cu funie, nu cum sunt in desert, adica niste gropi cu apa. Scotand apa din fantana micul print ii explica autorului ce melodie frumoasa canta fantana atunci cand scoti apa din ea.

A doua zi ii spuse ca trebuie sa plece. Se implinise un an de cand aterizase pe Pamant si calatoria lui se incheia aici. Dar i-a lasat un dar: atunci cand se va uita la stele, acestea vor rade pentru el cu acelasi ras ca al micului print.

In urmatoarea zi micul print a disparut. Si de atunci de cate ori se uita la stele, autorul auea parca milioane de clopotei care radeau la el.

Micul print ne-a facut sa vedem importanta lucrurilor marunte si ne-a mai aratat lumea noastra vazuta cu inima nu cu ochii.

LECTURI SUPLIMENTARE - Unde fugim de-acasa?

UNDE FUGIM DE-ACASĂ?

MARIN SORESCU

Aceasta este adresa de internet unde poate fi citită cartea online

 http://www.scribd.com/doc/48408510/Unde-fugim-de-acasa-Marin-Sorescu

Opera: Unde fugim de-acasă?

Autorul: Marin Sorescu

Editura: Fundaţia Marin Sorescu

Anul apariţiei: 1967 – reeditată 2003

Felul operei: Epică în proză

Personaje: autorul, copiii acestuia: Mirela şi Radu

Prezentarea conţinutului

          Marin Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseit şi traducător. Opera sa conţine pe lângă poezie, teatru, romane, eseuri, fabule şi literatură pentru cei mici ca: „Unde fugim de-acasă?” – 1967, „Cocostârcul Gât-Sucit” – 1987, „Ocolul infinitului mic, pornind de la nimic” - 1973 şi „Cirip-Ciorap” – 1993.

          Romanul „Unde fugim de-acasă?” este o odă adusă setei de cunoaştere. Marin Sorescu ne poartă, împreună cu cei doi copii ai săi – Mirela şi Radu, într-o călătorie fantastică în jurul lumii. Prezentarea, în propoziţii care citite cu o anumită intonaţie şi ritm au o rimă interioară, a întregii călătorii are un farmec aparte, arătându-ne că autorul este de fapt un poet înnăscut căruia îi place să scrie poveşti pentru copii.

          În această peregrinare vom avea parte de cele mai atractive descrieri ale celor mai banale activităţi, dar şi ale celor mai fantastice expediţii. Vom desena pe asfalt, vom merge pe lună, vom juca fotbal, dar vom călători şi la Polul Nord, precum şi la cel Sud, vom merge la circ, vom vedea cum este să fi bătrân.

          Marin Sorescu ne poartă pas cu pas, rimă cu rimă prin întregul nostru univers, un univers extrem de complex văzut prin ochii unui copil.

          Cartea debutează cu o sesiune de desenat pe asfalt, apoi cu o plimbare la circ şi la grădina zoologică. Următoarea oprire este la un meci de fotbal. Urmează o călătorie la marea cea mare, apoi în înaltul munţilor, dar nu ratăm nici peisajele şi fauna din Delta Dunării. Autorul ne coboară în adâncul pământului, să vizităm întunecatele peşteri, după care ne leagă de baloane care ne vor duce direct pe Lună. Ne luăm hainele cele groase pentru că urmează o călătorie la Polul Nord. Vom intra în universul poveştilor alături de balaur, de Făt-Frumos, de Zâna Zânelor, de zmeul cel fioros, de gâştele vrăjite şi de calul fermecat. Învăţăm să numărăm ascultând povestea fiecărui număr, ne avântăm în clocotul pieţii să ne tocmim cu precupeţii, apoi ne întoarcem la mare şi ne avântăm în adâncul ei alături de peşti, alge, căluţi de mare şi cochilii de scoici.

          O experienţă deosebită încercăm atunci când autorul ne îndeamnă să devenim pentru o zi bunicii noştri. Ne îmbarcăm pe o corabie din sugativă şi plecăm către Polul Sud. Ne întâlnim cu piraţii, trecem pe lângă Sahara şi nimerim din greşeală tot la Polul Nord. Mergem să vedem cum cad frunzele toamna, dar şi cum începe şcoala. La finalul cărţii, autorul, considerând că am învăţat cam tot ce trebuia şi că am c-am terminat-o cu copilăria, putem intra în adolescenţă fumând o ţigară, binenţeles dacă vrem.

LECŢIA DE COMUNICARE

Aceasta este una din temele pe care Vlăduţ le-a avut la Comunicare, o parte a Limbii şi Literaturii Române. Contextul şi cerinţele sunt din carte, restul sunt rezolvările noastre.

Context

Ai dori să le relatezi ceva colegilor despre tine, ca să vă cunoaşteţi mai bine. Dar, pentru că ar fi prea multe de spus, te-ai gândit să-ţi faci un blazon.

Dicţionar: blazon, ansamblu de elemente convenţionale (desenate şi scrise), care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraş, a unei familii, a unei persoane.

Cerinţe:

1.     Alege forma unui blazon şi notează în el:

a.      Numele meu este….

b.     Îmi place să mi spună…

c.     Lucrurile mele preferate sunt…

d.     Sunt bucuros când…..

e.      Sunt trist când…

2.     Prezintă colegului de bancă blazonul tău

 Mă chemă XXXXXXX Vlad -Mihai şi îmi place să mi se spună Vlăduţ. Îmi place tenisul, dar şi fotbalul. La fel de bine îmi place să citesc. Sunt bucuros când primesc cadouri dar şi când merg la mare cu familia şi prietenii. Sunt trist când plouă şi când văd oameni care se ceartă. În centrul blazonului tronează un taur, însemnul zodiei mele.

 

Context

Părinţii tăi sunt plecaţi din localitate pentru trei zile. Tu ai rămas cu bunicii. La sosire, părinţii te-au rugat să le relatezi şi lor întâmplările cele mai interesante pe care le-ai trăit în absenţa lor.

Cerinţe:

1.     Povesteşte, în 5-7 rânduri, o întâmplare hazlie al cărei erou ai fost.

2.     Povesteşte, în 5-7 rânduri, o întâmplare hazlie la care ai fost martor.

Folosiţi enunţuri scurte şi o punctuaţie adecvată pentru a accentua impresiile.

1.Erou

Ştiţi derdeluşul din spatele blocului? Ăla unde se strâng copiii atunci când vin de la şcoală. Ieri ne-am strâns mai mulţi copii. Am făcut un concurs – cine alunecă mai mult dar şi mai repede. Binenţeles că am vrut să câştig. Aşa că am luat de la bunicul un sac de plastic, din acela gros. E cel mai bun la derdeluş. Doar că, în momentul în care mi-am dat drumul pe gheaţă, am prins o aşa viteză că am zburat de pe derdeluş. Am ieşit de pe gheaţă şi m-am rostogolit pe pământ tocmai până în prima maşină parcată pe stradă. Dar n-am păţit nimic, să ştiţi! Pe cuvânt!

2.Martor

          Vreu să vă povestesc ce a păţit Andrei, prietenul meu.

          Într-o zi, în pomul din faţa blocului s-a urcat o pisică. Binenţeles că n-a mai putut să coboare. Mieuna de se auzea de la 3 blocuri depărtare. Andrei, cum îl ştiţi, hop după pisică în copac. S-a căţărat el pe prima creangă, dar pisica s-a speriat. S-a urcat o creangă mai sus. El după ea. Pisica şi mai sus. La un moment dat Andrei a ajuns atât de sus că i s-a făcut lui frică. Ca să pună capac la toate, pisica a coborât din creangă în creangă pe lângă Andrei. Apoi, ţuşti din copac din doar o săritură. Andrei, în schimb, s-a chinuit aproape o oră să coboare. Şi binenţeles cu treningul rupt în vreo trei locuri. Numai el ştie ce a pătimit când a ajuns acasă.

Context

În rubrica de anunţuri din revista şcolii citeşti următorul anunţ: Colecţionez machete de avioane. Ofer, în schimb, postere cu sportivi.

Cerinţe:

1.     Scrie un răspuns de 10 cuvinte la anunţul din revistă.

2.     Scrie un text de 5-6 rânduri în care să faci portretul autorului anunţului.

1.Anunţ - răspuns

          Am o machetă de Concorde. Vreu un poster cu John Cena.

2.Portret

          Colecţionarul este un băiat cu vârsta între 10 şi 14 ani pasionat de aeromodelism, de machete de avioane şi chiar de miniaturi. Îi place matematica, dar şi fizica, are foarte multă răbdare, este foarte ordonat şi atent. Altfel, nu cred că s-ar descurca prin atâtea lucruri mici. Ceea ce face arată că este un pasionat al curăţeniei şi al ordinii. Mai mult ca sigur păstrează o tradiţie din familie.