FAMILIA CRESTINA
Familia este celula vieţii pe pămînt, cel dintîi asezămînt între Dumnezeu şi om, cea mai veche comunitate umană întemeiată de Tatăl ceresc, după modelul tainic al Prea Sfintei Treimi. “Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el” (Facere 2,18).
Care sunt, deci, condiţiile unei căsătorii creştine, după învăţătura Bisericii noastre ? Iată-le: cei doi –tineri care vor să se căsătorească să fie în feciorie şi curăţenie pînă la cununia religioasa. Să se căsătorească din iubire, pentru naşterea de copii şi cu voia părinţilor lor, iar nu din silă, pentru avere şi placere. Căsătoria este o cruce, o jertfa, iar nu placere. Tinerii miri trebuie înainte de cununie să se spovedească şi să se împărtăşească cu Sfintele Taine. Apoi să-şi aleagă naşii dintre cei mai buni creştini din sat sau oraş, ca să le fie sfetnici şi îndrumători către Hristos. Cununia la biserica să se facă Duminica, după Sfînta Liturghie, iar nu ca păgînii sîmbăta, iar noaptea spre Duminică să joace, să se îmbete şi să facă păcate spre a lor osîndă, cum fac azi cei mai mulţi.
După nuntă, prima datorie să nască copii, iar nu să avorteze şi să se păzească, din motive omeneşti; că nu au casă, serviciu, bani sau nu şi-au terminat scoala şi armata. Copiii nu trebuie ucişi niciodată, nici nu trebuie amînaţi din motive omeneşti. Nici nu trebuie să fie planificaţi de părinţi. Să lăsăm pe Dumnezeu să hotărască El toate. Că cei ce nasc dupa avorturi, pot naşte fii bolnavi, ca o pedeapsă a lui Dumnezeu. Copiii sunt cununa familiei, bucuria părinţilor, mîngîierea mamelor, lauda bărbaţilor, podoaba satelor, speranţa neamului, îngerii Bisericii pe pămînt, cei mai curaţi locuitorii pe pămînt ai lumii ! Copii sunt cea mai sigură cale de mîntuire a părinţilor.
Alte datorii ale soţilor sunt şi acestea: Să meargă regulat cu copiii lor la slujbele bisericii, mai ales în sărbători la Sfînta Liturghie; să aibă duhovnici buni şi să se spovedească cît mai des, părinţii şi copii, la preot, de obicei în cele patru posturi; să dorească şi să se împărtăşească cu Prea Curatele Taine, cu dezlegarea duhovnicului, măcar de patru ori pe an, iar copii, bolnavii şi batrînii la 40 de zile; să se roage regulat dimineaţa, seara, noaptea, din ceaslov, psaltire şi acatistier, făcînd metanii şi închinăciuni după putere; să citească cărţii sfinte cu toţii în familie, începînd cu Sfînta Scriptură; să nu citească, nici să aducă în casă carţi sectare, nici să meargă la adunările lor, nici să-i primească în casă şi să discute cu ei, fiind lepădaţi de Biserica şi lipsiţi de harul mîntuirii. Apoi să meargă regulat la cei bolnavi, să facă milostenie, să ajute pe toţi pe calea mîntuirii.
Cei ce calcă aceste porunci, soţii care calcă jurămîntul dat cu mîna pe Sfînta Evanghelie la cununie şi ucid copii, sau se păzesc să nu aibă copii, sau îndeamnă şi pe alţii la crimă, cei care işi înşeală soţia sau soţul, care trăiesc în desfrînări şi tot felul de necurăţii, beţivii şi cei ce dau divorţ, lăsînd copii singuri şi se recăsătoresc cu alte femei sau bărbaţi, toţi aceştia nu se pot mîntui, dacă nu se pocaiesc, dacă nu părăsesc păcatele, dacă nu se întorc cu multe lacrimi la Dumnezeu. Cununia este numai una, cea dintîi, şi nu poate fi desfăcută de nimeni pînă la moarte. Numai dacă moare unul din soţi şi celălalt este încă tînăr, cu voia duhovnicului se poate recăsătorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu