LIMBA ROMANA - FISA BIOGRAFICA - TUDOR ARGHEZI

La limba romana, Vladut a avut o lectie cu poezia "Furnica" de Tudor Arghezi. Pe langa comentarii si alte exercitii a avut de facut si o scurta biografie a lui Tudor Arghezi. Datele sunt luate de pe mai multe site-uri si compilate intr-o biografie destul de scurta. Mai mult date gasiti pe wikipedia, dar si pe alte site-uri de specialitate.

Tudor Arghezi

(fisa biografica)

                 S-a nascut pe data de 21 mai 1880 la Bucuresti. Intre 1887 si 1891 este elev al scolii primare “Petrache Poenaru” iar intre 1891 si 1896 urmeaza cursurile gimnaziului “Dimitrie Cantemir” si apoi pe cele ale liceului “Sfantul Sava” din Bucuresti. De la varsta de 11 ani, datorita situatiei vietii familiare este nevoit sa se intretina singur, dand meditatii.

       Anul 1896 este anul debutului sau literar. La 30 iunie publica in ziarul “Liga Ortodoxa”, condus de Alexandru Macedonski, poezia “Tatal meu”, semnata Ion N. Theodorescu, numele sau adevarat de altfel.

       La cenaclul lui Macedonski il va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va ramane prieten apropiat. Intre 1897 si1899 publica versuri si poeme in proza la “Revista Moderna” si “Viata noua” pe care le semneaza pentru prima oara cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Intrerupe studiile si se angajeaza, in urma unui examen de chimie, laborant la fabrica de zahar Chitila.

          In primele zile ale lui februarie 1900 intra la manastirea Cernica, iar dupa un noviciat de sase luni este diacon, primind numele Iosif. Ramane la manastire pana in 1904. Pe data de 15 aprilie 1904 scoate revista bilunara “Linia dreapta”, impreuna cu V. Demetrius, care a incetat sa mai apara dupa doar cinci numere.

          La 30 ianuarie 1905 se naste fiul lui Tudor Arghezi si al Constantei Zissu, Eli Lotar. Mama copilului, profesoara, este nevoita sa-si ascunda maternitatea si isi lasa fiul la Paris in grija unei doici. Ingrijorat, Arghezi se hotaraste sa plece la Paris, unde sta foarte putin. Dupa cateva luni petrecute la Fribourg, unde intentionase sa frecventeze cursurile Universitatii catolice, pleaca la Geneva unde invata mestesugul de bijutier, care-i asigura existenta si independenta.

     In 1910 numele lui Tudor Arghezi reapare in presa romaneasca, odata cu publicarea poemului “Ruga de seara”. Scriitorul colaboreaza cu o serie de reviste, printre care “Facla”, “Viata sociala”, “Rampa” si “Viata romaneasca”. Acesta militeaza in articolele revistei “Seara” pentru neutralitatea Romaniei. In anul 1915 scoate revista “Cronica” impreuna cu Gala Galaction. Pe data de 5 noiembrie 1916 se casatoreste cu Paraschiva Burda, pe care o cunoscuse in 1910. Tudor Arghezi, impreuna cu un grup de ziaristi si scriitori, este condamnat si inchis la Vacaresti. Dupa nasterea celor doi copii ai sai, Mitzura si Iosif-Barutu, scriitolul la varsta de 47 de ani scoate primul sau volum de versuri, “Cuvinte potrivite”. Opera lui contine printer altele: Cuvinte potrivite, poezii, 1927, Icoane de lemn, tablete, 1929, Poarta neagră, tablete, 1930,  Tablete din Țara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933, , Ochii Maicii Domnului, 1934, Cărticica de seară, poezii, 1935, Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934,  Versuri, 1936,  Ce-ai cu mine vântule?, 1937, Lina, roman, 1942, Eminescu, studiu critic, 1943, Versuri alese, 1946, Bilete de papagal, 1946, Prisaca, 1948, poeme pentru copii,  1907-Peizaje, 1955, Pagini din trecut, publicistică, 1955, Cântare omului, 1955,  Frunze, 1961, Poeme noi, 1963, Cadențe, 1964, Silabe, 1965, Răzlețe, 1965, Versuri lungi, 1965, Ritmuri, 1966, Litanii, 1967, Noaptea, 1967.

             La varsta de 85, Tudor Arghezi este sarbatorit pe plan international. I se decerneaza prin Universitatea de la Viena premiul Gottfried von Herder. Este ales membru al Academiei Sirbe de Stiinte si Litere. In anul 1966 moare sotia acestuia, Paraschiva Arhezi, iar dupa un an se stinge din viata insusi scriitorul Tudor Arghezi pe data de 14 iulie 1967. Este inmormantat langa sotia sa in curtea casei sale din Str. Martisor, cu funeralii nationale.